Marin Sorescu la Teatrul Dramaturgilor
Vineri 24 ianuarie, de la orele 20:00, Teatrul Dramaturgilor vă invită să vizionaţi cea mai recentă premieră „Există nervi” de Marin Sorescu. Regia: Felix Alexa. Cu: Răzvan Vasilescu, Gabriel Răuţă, Alexandru Conovaru, Amelia Ursu. Scenografia: Andrada Chiriac. Adaptarea scenică, ilustraţia muzicală, light design-ul: Felix Alexa. Spectacolul este supratitrat în limba engleză.
Apariţia piesei Există nervi a marcat un nou început în dramaturgia românească. Încadrată de criticii momentului în sfera teatrului absurdului, această „primă tatonare dramatică” a scriitorului Marin Sorescu propune imagini şi idei ce pot fi asamblate într-o serie complexă de sensuri şi semnificaţii.
Instalarea neobişnuitului în cotidianul familiar se produce simplu – o conversaţie amicală este întreruptă de o apariţie neliniştitoare; o casă este luată drept compartiment de tren. Un Profesor şi o Femeie (necesară) îşi fac apariţia în locuinţa Locatarului şi îi propun acestuia să admită inadmisibilul. Captiv în propria casă şi supus interogatoriului Profesorului, Locatarul intră într-un joc nebun, în care diferenţierea dintre realitate şi fantasmagorie, între esenţă şi aparenţă, între calm şi nervi devine dificilă. Sub umbrela ironiei soresciene, ludicul şi comicul se întrepătrund, dând naştere unui spectacol remarcabil, cu partituri actoriceşti memorabile. O comedie rafinată şi subtilă despre absurdul existenţei umane.
„Există nervi este o piesă cu replici de o inteligenţă sclipitoare, ce-ţi rămân mult timp în memorie prin forţa lor poetică. În spectacolul meu, personajele lui Sorescu trăiesc în lumea de azi, dar sunt ancorate în trecut prin obsesii, mentalităţi, frici. Panica existenţială este o temă constantă în toată dramaturgia lui Sorescu, exprimată într-o formă originală, de o forţă aparte, îmbinând umorul şi sensibilitatea poetică. Am mizat în spectacolul meu pe acest amestec de speranţă şi deziluzie, stare confuză, ce ne este, din păcate, atât de proprie în ziua de azi. Există nervi este un spectacol ce priveşte cu umor negru acest secol aparent calm, ce ne distruge sistematic nervii”, declară regizorul Felix Alexa.
În 1968 dramaturgul Marin Sorescu mărturisea într-un interviu acordat revistei Luceafărul: „Am scris piesa aceasta în 1964. Era prima mea încercare dramatică. Am urmărit atunci două lucruri: să văd în ce măsură pot stăpâni dialogul; şi apoi, cum, prin această modalitate nouă pentru mine, omul pus să vorbească îşi poate trăda adevăratele gânduri, frământări, obsesii. Dacă vorbele sunt făcute spre a ascunde gândurile, cum se zice, ele sunt poate, din greşeală, apte şi pentru a le dezvălui. Eroii mei – nişte oameni care se pândesc. Acţiunea ar fi aşadar o vânătoare tragică de gânduri ascunse, de constatări, de banalităţi, de speranţe, mizerii, înălţări şi tot ce formează fondul nostru cel adevărat. Eroii trăiesc o zodie a suspiciunii care întrece orice limită, merge uneori până la coşmar şi demenţă. Vorbele lor sunt în doi peri, frazele sacadate, pline de locuri comune, care tocmai pentru că nu mai înseamnă nimic pot spune foarte mult. Am lăsat personajelor mele cea mai mare libertate. Din sadism. Am fost primul care m-am mirat de replicile lor ciudate şi mărturisesc ruşinat, chiar am zâmbit. Acţiunea Profesorului, plină de neprevăzut, m-a intrigat peste măsură. Totuşi nu m-am amestecat. Explorând zona dintre subconştient şi conştient, real şi posibil, posibil şi fantastic, piesa nu trebuie luată ca o dramă a limbajului. Drama pe care am vrut s-o pun în ea este o dramă a faptelor, care câteodată pot întrece toate aceste margini”-
