Eveniment editorial european. Vinilul trăieşte o nouă viaţă.
Miercuri 22 ianuarie, librăria Il Libraccio din Roma găzduieşte lansarea unei cărţi-eveniment. Este vorba de „Mondo Vinile. Stili, mode e avanguardie musicali in un pick-up” de Marco Tesei. Volumul aduce în prim-plan fapte istorice, informaţii inedite, tendinţe actuale ale pieţei constituindu-se de fapt într-un sincer, emoţionant şi argumentat omagiu adus vinilului, suportul analogic cel mai popular, cel mai iubit din toate timpurile. Cartea abundă în amintiri personale, curiozităţi dar şi interviuri cu personaje care – prin meserie, vocaţie sau simplă pasiune – sunt remarcabili cunoscători ai domeniului. Pentru a afla ce viitor i se prefigurează vinilului azi, în epoca nanotehnologiei, dar şi când vom putea citi „Il Mondo Vinile” în limba română, am stat de vorbă cu scriitorul şi jurnalistul Marco Tesei.
- Se poate spune că asistăm la o renaştere a vinilului, şi dacă da, cum s-ar explica ea?
Aş spune că da. Într-un raport furnizat de RIAA-Recording Industry Associaton of America se spune că vânzările de discuri vinil au atins în 2018 nivelul celor din 1988, cu o creştere de 8% faţă de 2017. A existat un moment în care noua tehnologie a invadat inclusiv piaţa discografică. Atunci se spunea că CD-ul este mult mai uşor de manevrat, din punct de vedere tehnic furnizează un sunet mai de calitate, cu o mai mare acurateţe decât vinilul. Sigur, CD-ul e mult mai lesne operabil însă a anulat toate elementele completare dar nu secundare care fac parte dintr-un disc, nu în ultimul rând coperta acestuia. Coperta reprezintă istoria discului pe care îl îmbracă, adesea ea fiind opera unor artişti de geniu precum Miro sau Salvador Dali. Şi apoi, mai există un tip de magie care leagă muzica, vinilul şi suportul pe care cel din urmă este ascultat: de la bătrânul şi gloriosul gramofon la pick-up. În fine, s-a demonstrat că vinilul, cel de atunci dar mai ales cel de azi, nu prezintă imperfecţiuni tehnice în comparaţie cu CD-ul. Pe de altă parte, tot ce e prea perfect riscă să furnizeze un tip imperfect de empatie, anulând astfel o bună parte din eficienţă.
- Cărui tip de public i se adresează cartea dumneavoastră?
Aş spune că se adresează tuturor. Conţine mărturii ale interpreţilor, proprietarilor de case discografice, autorilor, muzicienilor care aparţin mai multor generaţii şi care creionează împreună istoria de şapte decenii a vinilului. Muzica se inspiră din viaţa noastră deci ajunge să povestească şi despre schimbări istorice, sociale, culturale şi în planul mentalităţilor. La numeroasele târguri muzicale internaţionale dedicate colecţionarilor de viniluri azi poţi vedea persoane care manifestă această pasiune de o viaţă dar şi foarte mulţi tineri care vor să cunoască, să înţeleagă şi sunt foarte curioşi. Pentru un tânăr de 20 de ani e foarte important să înţeleagă că nu va reuşi să-şi completeze personalitatea dacă nu va cunoaşte ce au avut mai important, mai valoros generaţiile de dinaintea sa. În domeniul muzical e cu atât mai adevărat. Nu poţi să nu cunoşti muzica anilor 50-60 ai secolului trecut care stă la baza tuturor sound-urilor de azi, inclusiv rap.
- Dacă ar fi să alegeţi un vinil din întreaga istorie a muzicii, care ar fi acela?
Mi-e foarte greu să răspund la această întrebare. Sunt atâtea şlagăre care ne-au rămas în memorie şi fac parte din istoria muzicii. Dacă ar trebui să aleg, punând alături emoţia, creativitatea şi talentul aş spune „Help” – The Beatles, unde găseşti o melodie ca „Yesterday” pe care aş asculta-o la infinit. Dar câte altele nu m-au făcut să visez şi m-au emoţionat. Vă propun un exerciţiu. Încercaţi să ascultaţi o melodie care v-a plăcut odată demult şi nu aţi mai avut ocazia să o ascultaţi de ani de zile. Dacă încă vă transmite acelaşi tip de emoţie înseamnă că aveţi de-a face cu o melodie nemuritoare.
- Din ce ştiţi sau intuiţi, cât de protejaţi se simt interpreţii italieni de Legea Drepturilor de autor sau de reglementarile în vigoare?
În Italia, SIAE (Societatea Italiană a Autorilor şi Editorilor) gestionează creaţia artistică, inclusiv cea muzicală, dar nu numai. O face la modul direct, în sensul că se ocupă de formalităţi, exigenţe legale, trimite inspectori în discoteci (ca să vă dau un singur exemplu) unde acestora li se fornizează playlist-urile cu melodiile difuzate seară de seară. Un alt exemplu. Cel care vrea să pună în scenă o piesă de teatru, trebuie să ceară autorizaţie de la SIAE care (dacă aşa s-a convenit în prealabil) poate informa autorul textului în legătură cu această solicitare, sau, după caz, poate autoriza direct reprezentarea după achitarea unei sume de bani stabilită prin lege. Dar provocarea cea mai importantă a zilelor noastre e alta şi s-a aflat în centrul unei dezbateri pătimaşe la nivelul instituţiilor Uniunii Europene. E vorba de campania în care şi CREDIDAM a fost parte pentru drepturile de autor ce se cuvin artiştilor din exploatarea creaţiilor lor pe platformele online tip youtube. Azi avem o lege dar va fi încă o luptă grea de dus, aceea a implementării şi gestionării ei. Şi, ca de obicei, să mulţumeşti pe toată lumea se dovedeşte foarte dificil.
- Pe când MONDO VINILE în limba română?
Dacă ar depinde numai de mine, şi mâine. Editura Zona Music Books din Genova unde a apărut cartea şi cu mine suntem mai mult decât disponibili. E vorba de un subiect atât de vast şi de fascinant încât am putea vorbi la infinit.
