Colocviul „Panait Istrati – 140”
Muzeul Național al Literaturii Române are deosebita plăcere de a vă invita la Colocviul „Panait Istrati – 140 / Chira Chiralina – 100”, care va avea loc joi, 28 noiembrie 2024, ora 18.00, la sediul MNLR din strada Nicolae Crețulescu 8.
La evenimentul al cărui amfitrion va fi prof. univ. dr. Ioan Cristescu vor lua cuvântul: Zamfir Bălan, Lucian Chișu, Bianca Burța-Cernat, Elena Lazăr, Dana Radler, Dolores Toma și Georgiana Troia.
Colocviul își propune să marcheze 140 de ani de la nașterea scriitorului Panait Istrati, precum și 100 de ani de la apariția romanului Chira Chiralina.
Născut la Brăila, dintr-o mamă româncă și un tată grec, Panait Istrati este o figură tipică de autodidact. După absolvirea claselor primare, a părăsit școala, dar a citit enorm, a învățat limbile care se vorbeau în orașul de la Dunăre, la sfârșitul veacului al XIX-lea, a călătorit pe măsura supranumelui său („vagabond al lumii”), câștigându-și traiul zilnic din nenumărate munci ocazionale. După 1916, mai întâi în Elveția, apoi în Franța, a învățat franțuzește descifrând textele marilor clasici ai literaturii franceze cu ajutorul dicționarului. Descoperit de Romain Rolland, la începutul anilor ’20, a devenit cu o rapiditate uluitoare unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ai lumii. În numai câțiva ani, opera sa a fost tradusă în peste 30 de limbi.
Până la debutul cu Chira Chiralina (1924), semnase, în presa românească și în câteva publicații europene, reportaje și articole de atitudine social-politică, toate cu o vădită orientare de stânga. Comparat cu Maxim Gorki și cu alți mari scriitori, Panait Istrati rămâne el însuși prin talentul inegalabil de povestitor și prin idealul de umanitate susținut în fiecare din paginile cărților sale, fie că acestea se intitulează: Chira Chiralina, Moș Anghel, Codin, Neranțula, Mediterana sau Spovedanie pentru învinși.
Victimă a disputelor politice din Europa anilor interbelici, mai ales după publicarea Spovedaniei pentru învinși, vocea scriitorului a fost acoperită de atacurile și calomniile partidelor politice și ale gazetelor acestora. Izolat și demoralizat, s-a întors, la începutul anilor ’30, în România. A murit, bolnav de tuberculoză, la București, pe 16 aprilie 1935.
