Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți / credidam-english-version
instituto_cervantes_esfernando_fernan_gomez

Centenar Fernando Fernán-Gómez. Filme reprezentative pentru activitatea sa prolifică, în ianuarie, pe canalul de Vimeo al Institutului Cervantes

Până la 28 ianuarie, Institutul Cervantes îi aduce un omagiu cineastului și scriitorului Fernando Fernán-Gómez, care ocupă un loc de onoare în cultura spaniolă, oferind publicului ocazia să vizioneze, pe canalul Vimeo al Institutului, patru filme reprezentative pentru activitatea sa grandioasă: scurtmetrajul F. F. G. Un retrato, realizat de Jesús García de Dueñas în onoarea artistului, două filme regizate de el, Manicomio, El extraño viaje și unul în care joacă rolul protagonistului: La lengua de las mariposas, regizat de José Luis Cuerda.

Fernando Fernán-Gómez (1921- 2007), actor, cineast, jurnalist și dramaturg, romanicer și autor de scenarii de film – realizări pentru care a fost recunoscut drept un savant al limbii spaniole –, este unul dintre artiștii excepționali ai culturii noastre recente. De la primele sale creații și în toată cariera sa complexă, Fernando Fernán-Gómez, fiu și nepot de actori, are, fără îndoială, un rol de seamă în consolidarea „cinemaului clasic spaniol”. A fost considerat unul dintre cei mai prestigioși artiști spanioli la nivel internațional în ceea ce privește activitatea sa teatrală și cinematografică, atât ca actor, cât și ca regizor. „Dincolo de a fi cea mai influentă personalitate a istoriei cinematografiei spaniole, a fost cel mai versatil și copleșitor creator din istoria culturii spaniole” (Luis Alegre)

S-a născut în Peru, în 1921, când mama sa, actrița Carola Fernández Gómez, era în turneu cu trupa de teatru a Maríei Guerrero. A avut o carieră prolifică de actor, având roluri principale în filme realizate de mari regizori, precum El amor del capitán Brando (1974), de Jaime de Armiñán; Maravillas (1981), de Gutiérrez Aragón; La colmena (1982), de Mario Camus; El abuelo (1998), de José Luis Garci; Todo sobre mi madre (1999), de Pedro Almodóvar; Plenilunio (1999), de Imanol Uribe; La lengua de las mariposas (1999), de José Luis Cuerda; El embrujo de Shanghái (2002), cu Fernando Trueba. A câștigat Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin pentru rolul din El anacoreta (1976) și Stico (1985).

În paralel, ca regizor, a adaptat pentru marele ecran numeroase piese și romane, în unele dintre ele făcând parte și din distribuție: Los palomos (1964), Mi hija Hildegart (1977); Mambrú se fue a la guerra (1986), pentru care a câștigat Premiul Goya pentru cel mai bun actor; El mar y el tiempo (1989) și El viaje a ninguna parte (1986), pentru care a obținut Goya pentru regie și scenariu.

A îmbinat activitatea de regizor de film cu cea de regizor de teatru, punând în scenă cu succes numeroase piese: Mi querido embustero (1962)de Bernard Shaw; La sonata a Kreutzer (1963)de Leon Tolstoi; El pensamiento (1963)de Leonidas Andreiev; comediile lui Juan José Alonso Millán, Gravemente peligrosa (1962), Mayores con reparos (1965) și La vil seducción (1967).

S-a remarcat și ca scriitor, prin romane precum El vendedor de naranjas (1961), El viaje a ninguna parte (1986), El mal amor (1987) și El mar y el tiempo (1989). A fost numit membru al RAE în anul 2000.

Alături de Premiile Goya, a fost recompensat cu numeroase distincții pentru activitatea de actor și regizor, la festivalurile de la Berlin și Venecia, Medalia de Aur pentru Arte Frumoase, în 1981, Premiul Național pentru Teatru în 1984, Premio Nacional pentru Cinematografie în 1989, Premio „Príncipe de Asturias de las Artes” în 1995, Premio Donostia la Festivalul de Film de la San Sebastián, Ursul de Onoare la Festivalul Internațional de Film de la Berlin pentru întreaga carieră, în 2000, și Medalia de Aur a Academiei de Arte și Științe Cinematografice din Spania, în 2001. Postum, Guvernul Spaniei i-a oferit titlul Gran Cruz de la Orden Civil de Alfonso X el Sabio.

Scurtmetrajul F. F. G. Un retrato/F. F. G. Un portret (1976) este regizat de prietenul și discipolul său Jesús García de Dueñas, care scoate în evidență gândurile și opiniile artistului cu privire la activitatea sa în cinematografie, teatro și televiziune. Acest film, care valorifică și vocația de om de cultură a lui Fernán-Gómez, este un excelent punct de plecare în demersul cunoașterii prolificului actor și regizor.

Manicomio/Ospiciul (1953), debutul său în lungmetraj, regizat împreună cu Luis M. Delgado, este o comedie în care limitele între rațiune și nebunie se estompează, prezentând experiența apăsătoare a unui om sănătos captiv între bolnavi mintal, situațiile suprarealiste prin care trece un tânăr ajuns într-un ospiciu de la periferiile Madridului, în anii 50, unde merge să își viziteze iubita care lucra acolo.

El extraño viaje/Strania călătorie este unul dintre cele mai complexe filme ale anilor 60. Plasat între filmul de suspans, comedie socială, dramă și musical, filmul este considerat una dintre capodoperele cinematografiei spaniole. Într-un mic sat de provincie, lângă capitală, trăiește o familia formată din trei frați: impunătoarea și severa Ignacia și timizii și introvertiții Paquita și Venancio. Din monotonia vieții rurale se iese doar în zilele de sâmbătă, când în sat vine un grup muzical din Madrid pentru a anima atmosfera cu cântece.

La lengua de las mariposas/Limba fluturilor, film reprezentativ pentru activitatea regizorului José Luis Cuerda, adaptare după o serie de povești de Manuel Rivas, a permis recuperarea spiritului inovator și deschizător de drumuri al școlii republicane. În acest film cu care se încheie omagiul adus lui Fernán-Gómez, îl vedem pe artist interpretându-l pe un bătrân profesor care, într-un sat galician la începuturile Războiului Civil, luptă pentru libertate, arătând că drumul către aceasta este trasat de cultură, cunoștințe și experiment.

instituto_cervantes_esfernando_fernan_gomez

About Author

Connect with Me: