BIEFF 2018 prezintă primul Spotlight Berlinale din România: Noi perspective asupra realităţii contemporane
La cea de-a opta ediţie a Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF, unul dintre cele mai importante evenimente în cadrul demersului său educaţional este extinderea parteneriatului cu inovatoarea secţiune a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin – Forum Expanded. Sub formula Berlinale Spotlight: Forum Expanded, acest complex focus va cuprinde o serie de şase proiecţii dedicate unor noi şi surprinzătoare direcţii la intersecţia dintre cinema şi arta vizuală. Spotlight-ul este organizat în colaborare cu Goethe-Institut Bukarest şi Arsenal – Institute for Film and Video Art şi este curatoriat de Ulrich Ziemons.
Începând din anul 2006, Forum Expanded prezintă în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Berlin experimente cinematografice, instalaţii video, conferinţe şi performance-uri. În cei 12 ani de la înfiinţare, secţiunea a devenit o platformă importantă pentru artiştii ce oferă o perspectivă critică şi o înţelegere extinsă asupra a ceea ce poate înseamna cinema-ul, fiind cea mai îndrăzneaţă secţiune a Berlinalei.
„Berlinale Spotlight: Forum Expanded reuneşte zece lucrări care au fost prezentate la ediţia din 2017 a secţiunii Forum Expanded. Cu tema The Stars Down to Earth, Forum Expanded 2017 a atras atenţia asupra faptului că trebuie să revizuim modul în care ne uităm la ceea ce ne înconjoară, privind şi ascultând totul de foarte aproape. Preocuparea pentru o perspectivă nouă, ancorată pe pământ, asupra lumii, transpare sub forme cinematografice multiple din lucrările din selecţia Forum Expanded.” (Ulrich Ziemons)
Contextualizate în trei sub-programe, o bună parte din lucrările prezentate la BIEFF în Spotlight au fost iniţial concepute pentru a fi prezentate ca instalaţii de artă vizuală şi vor fi difuzate pentru prima dată pe marele ecran, în timp ce altele sunt realizate de renumiţi cineaşti şi artişti obişnuiţi cu circuitul festivalurilor de film, ca Yael Bartana, Eija-Liisa Ahtila sau Bernd Lützeler.
Investigând diseminarea imaginilor violenţei la nivel global, construcţia spaţială a sistemelor politice şi economice sau antropocentrismul naraţiunii cinematografice, filmele din acest prim Berlinale Spotlight în cadrul BIEFF ne arată cum ne inscripţionăm şi reflectăm sinele în tot ceea ce este în jurul nostru – de la natură la clădirile oraşului sau spaţiul de lucru – cu tot cu umorul, oscilările personale sau dezrădăcinarea care vin la pachet cu experienţa umană.
Din cotloanele cele mai sumbre ale industriei cinematografice dintr-un Mumbai înţepenit între cultul vedetelor, superstiţie şi interminabilele blocaje de circulaţie de fiecare zi, Camera Threat explorează relaţia ambivalentă şi uneori paranoică dintre acest oraş al filmului şi imaginea în mişcare. Aşezaţi pe o canapea de casting, un regizor şi o actriţă se lasă absorbiţi de conversaţiile lor spontane pe marginea efectelor secundare nedorite ale unei lumi care nu se mai sinchiseşte să facă o distincţie între realitate faptică şi ficţiune. Filmul artistului vizual Bernd Lützeler – care va discuta cu publicul la dezbaterile de după proiecţii – mixează mai multe genuri, după reţeta de film Masala, extrem de popular în cinematografia indiană.
Bunurile personale sunt mărturii materiale ale unor istorii private, care evocă sentimente, gânduri şi idei ce au legătură cu experienţe din trecut. În contextul războiului şi al supravieţuirii, astfel de obiecte devin semnificanţi în acelaşi timp reconfortanţi şi dureroşi ai unei lumi pierdute sau inaccesibile. În multe cazuri, ele sunt păstrate şi preţuite, căpătând uneori un anumit grad de sanctitate, dar amintind în permanenţă de un trecut devastator. Filmul artistei vizuale Yael Bartana, Tashlikh (Cast Off) – prezentat la BIEFF cu sprijinul Ambasadei Regatului Ţărilor de Jos – funcţionează ca o platformă atât pentru supravieţuitorii, cât şi pentru autorii unor genocide sau persecuţii etnice, unde şi unii şi alţii se confruntă cu conexiuni personale în forma lor materială, care îi leagă de ororile trăite.
Studies on the Ecology of Drama, de celebra artistă vizuală finlandeză Eija-Liisa Ahtila, poate fi privit ca un performance pentru şi împreună cu o cameră de filmat. Este o meditaţie practică, filosofică şi reprezentaţională asupra incapacităţii tradiţiei noastre antropocentrice şi descriptive de a vedea dincolo de domeniul umanităţii. În film, spaţiul înconjurător proiectat este o întreagă panoramă în care este înglobat şi spectatorul. O actriţă (fiinţă umană) ne conduce prin raţionamentul filmului. În stilul unei prezentări de conferinţă, ea explică temele lucrării şi aplică exerciţii de reducţie asupra mediului înconjurător: un câmp, o pădure, o grădină, un coral. Ceilalţi protagonişti sunt: o tufă, un arbust de ienupăr, o pasăre (drepnea neagră), un cal, un fluture galben şi un grup de oameni-acrobaţi.
Clădirile multicolore dintr-un oraş din Qatar imită arhitectura veneţiană. Dar aici, casele sunt goale, iar apele canalului sunt nemişcate. O cameră de filmat se aventurează să arunce o privire iscoditoare dincolo de misterioasele faţade. Turtles Are Always Home este o expediţie intimă în căutarea lui acasă într-o lume efemeră. Un scurt eseu despre importanţa pe care o are pentru fiecare dintre noi sentimentul de acasă şi despre căutarea acesteia într-un mediu tranzitoriu. O călătorie personală către sine, cu o cameră care observă tot felul de lucruri şi îşi oferă răgazul de a privi clădirile şi împrejurimile doar pentru a se reflecta în ele. Regizoarea Rawane Nassif va participa la proiecţiile filmului în cadrul BIEFF cu sprijinul Ambasadei Canadei şi al Ambasadei Libanului.
Hashti Tehran prezintă spaţiile periferice la confluenţa dintre urban şi suburbie aflate la marginea Teheranului. Daniel Kötter dezvăluie patru astfel de spaţii de tranziţie, pătrunzând în părţi ale Iranului care sunt vizibile doar rareori celor din afară. Panoramările lente ale camerei peste clădiri şi peisaje sunt accentuate de conversaţii dintre agenţi imobiliari şi clienţii lor sau locuitori din zonă, despre expulzare şi despre migraţie. Hashti Tehran spune povestea modului în care sunt generate spaţiile sociale, care nu are legătură cu centralitatea, ci mai degrabă cu ocuparea şi folosirea lor de către oameni. (R.N.)
