Aniversări şi evocări: Iulia Hasdeu – 150 de ani de la naştere (1869-2019)
Muzeul Naţional al Literaturii Române găzduieşte o întâlnire cu şi pentru elevi, cu prilejul a 150 de ani de la naşterea Iuliei Hasdeu, miercuri, 20 noiembrie 2019, ora 17.00, în Mansarda din Str. Nicolae Creţulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe).
Întâlnirea le oferă şansa elevilor de liceu de a descoperi opera, dar şi personalitatea celei care a înnobilat cultura română cu realizările ei literare, dar care a plecat atât de repede spre stele. Vor participa scriitori – prozatori şi poeţi – profesori şi elevi ai Colegiului Naţional Iulia Hasdeu din Bucureşti şi din alte şcoli ale Capitalei. Evenimentul va începe cu un mesaj video al liceului omonim din Chişinău, care va fi proiectat pe un ecran pentru toţi cei prezenţi.
Iulia Hasdeu s-a născut la 2/14 noiembrie 1869, la Bucureşti. La doar 3 ani deosebea literele, iar la 4 ani vorbea corect în franceză şi în germană, scria şi desena cu talent. Memora orice cu o uşurinţă uimitoare. La 7 ani recita fără cusur poeziile lui Macedonski, Alecsandri, Bolintineanu, fabulele lui La Fontaine şi versuri din manualele germane şi franceze. Hasdeu tatăl descoperea cu mirare cum noţiuni complicate de gramatică nu ridicau nici o problemă fiicei sale.
Iulia Hasdeu a început să scrie poezii şi piese de teatru încă din copilărie, însă cele mai multe le-a creat în ultimii trei ani de viaţă. Pe întreg parcursul scurtei sale vieţi, a scris peste 130 de poezii, câteva nuvele şi se gândea cu seriozitate la planurile unor piese de teatru, pe care nu a mai apucat să le dezvolte, deşi dramaturgia a fost visul ei. Moartea a devenit un laitmotiv obsesiv, ca şi cum ar înţeles ceea ce avea să i se întâmple, probabil un instinct premonitoriu. Între tată şi fiică se va naşte o puternică legătură sufletească şi intelectuală. La 11 ani pleacă, împotriva voinţei ei la Paris, însoţită de mama, iar dorul de casă, de ţară şi de prietenele ei dragi se va revărsa în scrieri.
Iulia Hasdeu studia toată ziua până la epuizare, iar noaptea, pe ascuns, sub plapumă, citea poezii, beletristică sau compunea versuri. Nu va cunoaşte niciodată, pe deplin, iubirea, dar îşi va pune tot timpul întrebări chinuitoare despre ea. Începând din 1885, la 16 ani, în timpul vacanţelor petrecute alături de familie în Elveţia, Franţa şi România, Iulia va scrie cea mai mare parte a operei sale. Versurile ei emană multă tristeţe şi o înţelegere inexplicabilă a sentimentului morţii. Când în 22 mai 1885 moare Victor Hugo, întristată de dispariţia maestrului ei spiritual, Iulia îi dedică acestuia o poezie.
Ar fi avut şansa să devină prima femeie doctor în litere a Facultăţii Sorbona din Paris, dar, din păcate nu a reuşit să-şi încheie nici studiile de licenţă. Tuberculoza, boală necruţătoare la acea vreme, pentru care încă nu se inventase leacul potrivit, a răpus-o. La 17/29 septembrie, Iulia Hasdeu moare la Bucureşti – după o ultimă încercare de refacere la Mănăstirea Agapia – în braţele părinţilor săi, în camera copilăriei sale, din clădirea arhivelor, unde se află în zilele noastre Parcul Izvor. Este înmormântată la Mausoleul de la Cimitirul Şerban Vodă din Bucureşti.
Intrarea la eveniment este liberă, în limita locurilor disponibile.
