Expoziţie de pictură în foaierul Sălii SAVOY a Teatrului Tănase: “Bucureştiul de azi, Micul Paris de ieri” by Zoltan Lörencz
Foaierul Sălii Savoy a Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” găzduieşte până pe 28 februarie a. c. expoziţia de pictură “Bucureştiul de azi, Micul Paris de ieri” semnată de Zoltan Lörencz. Evenimentul este organizat de Fundaţia DIGNITAS, în parteneriat cu Teatrul de Revistă “Constantin Tănase” şi Primăria Municipiului Bucureşti, fiind integrabil în programul Centenarul Marii Uniri de la 1918 şi România la Preşedenţia Consiliului Uniunii Europene (2018 – 2019). De remarcat şi faptul că această expoziţie este una itinerantă şi că va fi vernisată în luna martie şi la Paris.
“Zoltan Lörencz este un veritabil bon viveur, fin de siècle, debut du siècle, dar cu 100 de ani mai târziu, atunci, adică acum, când ştim şi, mai ales vedem tot…” consideră criticul de artă Marius Tiţa.
De remarcat faptul că, una dintre picturile lui Zoltan Lörencz, care va fi prezentată în expoziţie este dedicată Sălii SAVOY a Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” de pe Calea Victoriei, un reper în viata culturală a Bucureştilor. Pictura va fi oferită teatrului.
“De ce Teatrul de Revistă Constantin Tănase? Pentru că Revista românească este o inovaţie, un gen unic în lume, cu montări de fast îmbinate cu satira socială. Este o parte a unei epoci, a vremii în care Bucureştiul era considerat Micul Paris, legată de numele şi activitatea lui Constantin Tănase şi a Companiei Cărăbuş” – a spus Luiza Marina Cristea, coordonator marketing si comunicare Fundaţia DIGNITAS.
“În plus, şi Teatrul de Revistă va aniversa anul viitor 100 de ani, pentru că s-a născut pe data de 23 mai 1919. Teatrul de Revista Constantin Tănase, continuatorul de drept şi de fapt al tradiţiei Revistei românesti, s-a impus ca o instituţie artistică de prestigiu ce se bucură şi acum de preţuirea unui public numeros. Acest eveniment este şi un preambul la celebrarea a 100 de ani de istorie a celebrei instuţii de cultură de pe Calea Victoriei”.
Proiectul “Bucureştiul de azi, Micul Paris de ieri” constă într-un fel de înregistrare şi redare a unor instantanee din Bucureştii de azi, având ca teme şi subiecte principale clădiri şi locuri care readuc în memorie Bucureştii primei jumătăţi de secol XX. Cu o generaţie de intelectuali patrioţi, şcoliţi în universităţile europene, care transformaseră România, dar şi Capitala, într-un oraş cu alură cosmopolită, francofilă, uşor eclectică cu accente de modernism care îl situau la nivelul marilor metropole europene.
Calea Victoriei era deja un simbol al modernităţii, atunci când Paul Louis Albert Albert Galleron desăvârşea splendida clădire a Băncii Naţionale a României şi Ateneul Român. Un alt mare arhitect francez, Paul Gottereau, proiecta magnificul Palat al Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC), aflat vis-a-vis de Muzeul Naţional de Istorie al României, dar şi Biblioteca Centrală Universitară, sub numele de Fundaţia “Carol I”, chiar lângă Ateneu şi peste drum de Palatul Regal.
Zoltan Lörencz este unul dintre artiştii plastici promovaţi de Fundaţia Dignitas în programul său permanent de susţinere a artei contemporane româneşti. Aceasta i-a organizat în 2017 a artistului roman, expoziţia de pictură “Lucid Dreams” la ART GALLERY (Muzeul de Artă) din Balcic, Bulgaria.
Atunci, Zoltan Lörencz a povestit ”secvenţe din copilăria şi adolescenţa sa, din care reiese sentimentul că arta plastică este viaţa care i-a fost menită. Studiile şi experienţele sale în pictură, scenografie, design, regie film şi TV şi fotografie îi descriu personalitatea dornică de experimentare în zona vizualului – creuzetul din care s-a născut şi proiectul acestei expoziţii”.
Zoltan Lörencz a studiat pictura la Şcoala Populară de Arte şi Meserii, Slatina, scenografie şi design la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti şi Regie Film & TV la Universitatea Hyperion din Bucureşti. Lucrările sale se găsesc în colecţii private din Spania, Italia, Marea Britanie, România
“Este celebru ca fotograf, dar sfânta şi creatoarea nemulţumire de sine îl aduce în faţa şevaletului, ca o aducere aminte a destinului din vremurile copilăriei, dar mai ales, pentru a-şi modela el însuşi imaginile pe care le tot caută în lumea largă… În cadrele sale el spune pilde şi face observaţii fine, iese pe scenă şi joacă roluri suprarealiste, aducându-şi alături şi personajele văzute doar în visele sale cu ochii deschişi… Zoltan Lörencz este un veritabil bon viveur, fin de siècle, debut du siècle, dar cu 100 de ani mai târziu, atunci, adică acum, când ştim şi , mai ales vedem tot…” – spunea criticul de artă Marius Tiţa. (R.N.)
