One World Romania 11. Get Real!
Cea de-a 11-a ediţie a Festivalului Internaţional de Documentar şi Drepturile Omului One World Romania are loc între 16 şi 25 martie 2018 la Bucureşti. Timp de 10 zile, drepturile omului în cinema şi nu numai, la CinemaPRO, Cinemateca Eforie, Cinemateca Union, Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Ţăranului, ARCUB, Rezidenţa BRD Scena 9 şi la Muzeul Naţional de Artă Contemporană. Hub-ul central al Festivalului One World Romania 11 va fi organizat la ARCUB Gabroveni, unde vor avea loc mai multe evenimente speciale, în completarea proiecţiilor din Sala Mare.
După 10 ediţii de succes, festivalul are echipa îmbogăţită, o echipă cu o abordare proaspătă, atât în selecţia documentarelor, cât şi în comunicarea şi identitatea vizuală a festivalului. Pentru ediţia cu numărul 11 festivalul se va extinde semnificativ faţă de anii trecuţi – va creşte numărul zilelor de la 7 la 10 şi al documentarelor din selecţie la peste 70. Vor fi un număr total de 180 de proiecţii în cele 8 cinematografe şi locaţii partenere şi peste 100 de invitaţi din ţară şi din străinătate prezenţi la discuţii cu publicul şi în cadrul evenimentelor conexe.
“GET REAL!” este mesajul One World Romania în anul centenarului. Organizatorii îşi doresc ca “în această perioadă poluată de preconcepţii şi minciuni să ne antrenăm sinceritatea şi gândirea critică”. Documentarele şi evenimentele pregătite de One World Romania propun o excursie în afara zonei noastre de comfort, dincolo de graniţele mistificării trecutului.
“Imaginea ediţiei a 11-a recreează tabloul lui C.D. Rosenthal, “România rupându-şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii”. Tabloul reprezintă o Românie pură, luminoasă şi liberă. Noi transpunem această imagine ideală într-un peisaj real, România aia pe care nu vrem să o vedem, care există dincolo de bula noastră şi e în continuare încătuşată de mizerie, de lipsuri elementare, o Românie în care coexistă mai multe lumi (urban-rural, contemporan şi “medieval”, mizerie şi lux).” (Alexandru Solomon)
Ca în fiecare an, filmele celei de-a 11-a ediţii sunt împărţite în mai multe secţiuni tematice, care vor beneficia atât de proiecţii urmate de dezbateri, cât şi de evenimente conexe în diferite formate. Focusurile ediţiei sunt dedicate unor domenii şi subiecte care au provocat recent dezbateri ample la nivelul societăţii, precum adaptarea educaţiei la rigorile secolului al XXI-lea, asaltul politic asupra justiţiei, revirimentul rasismului, supremaţiei albe şi iliberalismului în întreaga lume, reformularea politicilor care privesc persoanele LGBTQ sau tratamentul acordat refugiaţilor de statele europene.
Prima secţiune este denumită “Istorii încă relevante” şi va prezenta spectatorilor 10 filme documentare recente, care scot în evidenţă modurile complexe în care trecutul modelează încă prezentul, peste tot în lume. Deşi fiecare dintre filmele secţiunii analizează fenomene particulare, ele vor da naştere unor reflecţii, se speră constructive, cu privire la istoria României şi la zonele ei despre care nu se vorbeşte destul.
“The Other Side of Everything”, realizat de Mila Turajlic, proaspătul câştigător al Marelui Premiu la IDFA, cel mai important festival de film dedicat exclusiv documentarului, redă povestea unei familii burgheze aflate la răscrucea istoriei în centrul Belgradului. Prin intermediul mamei regizoarei, contestatară a regimului comunist, intelectuală activistă după 1989 şi membră a unuia dintre guvernele ultimelor două decenii, “The Other Side of Everything” prezintă succesiuni de evenimente istorice care de multe ori par să se confunde cu unele trăite de cetăţenii României.
“Karl Marx City”, unul dintre documentarele favorite ale criticilor internaţionali, este cronica spaimelor şi căutărilor co-regizoarei Petra Epperlein legate de relaţia tatălui ei cu Stasi, aparatul de supraveghere al Germaniei de Est. Deşi vorbeşte în aparenţă despre trecut, având suficiente rezonanţe şi cu funcţionarea Securităţii din Republica Socialistă România, filmul preconizează indirect şi viitorul supravegherii în masă, cu potenţial de a deveni cel puţin la fel de atroce precum omoloagele totalitare.
Nu în ultimul rând, în secţiunea “Istorii încă relevante” apare thrillerul documentar “Absent without Leave”, o poveste deopotrivă personală şi politică, în care regizorul taiwanez de origine malaeziană Lau Kek-Huat porneşte în căutarea bunicului său, prezent în viaţa lui doar sub forma unui portret misterios de familie. După ce fost selectat la Busan, în cel mai mare festival de film al Asiei şi a primit premiul publicului în Singapore, producţia taiwaneză a fost interzisă în Malaezia, pe motiv că bunicul regizorului fusese membru al Partidului Comunist, un subiect încă cenzurat în Malaezia din motive care sunt dezvăluite treptat în film. (R.N.)
