Radu Afrim deschide stagiunea teatrală la Piatra Neamţ
Teatrul Tineretului deschide stagiunea 2017 – 2018 cu premiera naţională a spectacolului “Wolfgang“, după Yannis Mavritsakis, în regia lui Radu Afrim, pe data de 8 septembrie, la Sala Mare a Teatrului Tineretului, ora 19.00.
În 2006, o ştire făcea înconjurul lumii: într-un orăşel din Austria, Natascha Kampusch a fost ţinută captivă într-o pivniţă, timp de 8 ani, de către Wolfgang Priklopil, care a răpit-o pe când ea avea zece ani.
În 2007 apare “Wolfgang“, o piesă scrisă de Yannis Mavritsakis, distinsă cu Palmarès 2010 de către Commission nationale de l’Aide à la création de textes dramatiques, Paris. “O interogare a raporturilor dintre dragoste şi posesie”, după cum o defineşte autorul său, piesa este focusată pe înţelegerea resorturilor intime care determină actele răpitorului. Acestea ar fi un răspuns dat lumii standardizate şi ipocrite, care nu-i satisface aspiraţiile romantice, căci Wolfgang visează la o iubire absolută: “Altfel ar trebui să fie dragostea asta… Ar trebui să poţi să smulgi pe cineva din mulţime şi să poţi rămâne cu acea persoană pentru totdeauna.”
În întâlnirea cu regizorul Radu Afrim, textul lui Mavritsakis devine structura pe care se construieşte o lume scenică electrizantă, rotunjită de sinceritatea abrazivă a stărilor limită. Dincolo de evenimentul real care a uimit lumea, miza spectacolului este aceea de a problematiza modurile diferite în care oamenii societăţii de astăzi îşi caută ieşiri de salvare dintr-un mediu standardizat, conformist, în care nu îşi (mai) găsesc locul. Unii recurg la gesturi de o violenţă extremă ce bulversează întreaga comunitate, alţii sunt nevoiţi să treacă printr-o experienţă radicală pentru a înţelege mecanismele profunde ce au declanşat această violenţă. Mai mult decât eliberarea fizică, această înţelegere îi redă libertatea totală victimei, inclusiv libertatea de a-şi ierta abuzatorul.
“Teatrul e arta care are cea mai puternică legătură cu realitatea“ le-a spus Radu Afrim liceenilor veniţi să-l vadă la repetiţiile ce pregăteau premiera „Wolfgang“, un spectacol conectat în egală măsură la realitatea imediată şi la suprarealitatea fantastică. „Acest spectacol ne arată cât de fragili suntem, dar vorbeşte şi despre captivitate, care nu e neapărat un beci, un portbagaj, ci poate fi propria familie, propriul oraş, ţara, cu care dezvolţi o relaţie de dragoste şi ură; interoghează care sunt limitele suportabilităţii noastre şi dacă nu cumva în loc să ne salvăm preferăm o coabitare nocivă.“ (R.N.)
