Karamazovii”, în regia Nonei Ciobanu, noua premieră a Teatrului Mic
“Karamazovii” de Horia Lovinescu şi Dan Micu, în regia Nonei Ciobanu, adaptare a romanului “Fraţii Karamazovi” de F.M. Dostoievski este cea de-a cincea premieră propusă de Teatrul Mic în această stagiune, după poemul teatral rock, ”Deşteptarea Primăverii” de Frank Wedekind, în regia lui Vlad Cristache şi pe muzica live a trupei FiRMA; ”Rendez-vous pe Lună” de Alexandr Galin, în regia lui Gelu Colceag; “Familia Fără Zahăr”, în regia lui Radu Apostol, coproducţie cu Centrul de Teatru Educaţional Replika şi ”Singularity”, coproducţie cu Teatrul de Artă Bucureşti, în regia Marianei Cămarăşan.
Construită ca un decupaj uneori cinematografic, cu un decor care se metamorfozează continuu, lumea Karamazovilor se arată publicului “paradoxală, complexă, totală, o lume în care suferinţa este necesară, asumată, mântuitoare; o lume polifonică, în care sufletul omenesc e întors pe toate feţele, până la ultima consecinţă.” – Nona Ciobanu
Karamazovii – Marian Râlea (Feodor), Cristian Iacob (Ivan), Radu Zetu (Dimitri), Rareş Florin Stoica (Alioşa) şi Bogdan Talaşman (Smerdiakov) – îşi consumă trăirile şi sunt captivi într-un loc în care vin atât Dumnezeu, cât şi Diavolul, un spaţiu industrial abandonat, care poartă amprenta puternică a scenografului Peter Košir.
Textul care stă la baza acestui spectacol este unul care a făcut istorie în teatrul românesc în anii ’80. Muzica ambelor spectacole “Karamazovii”, cel din prezent, regizat de Nona Ciobanu şi din cel din 1981, în regia lui Dan Micu, este compusă de Vasile Şirli, care, din 1990, este director muzical la Disneyland Paris. “Vasile Şirli ştie, ca nimeni altul, să audă muzica marilor texte de teatru, în toată bogăţia, subtilitatea şi profunzimea lor” a declarat regizoarea Nona Ciobanu
Harold Bloom spunea: “Dostoievski ne este absolut indispensabil. [….] Acest Shakespeare al romancierilor îşi înzestrează personajele cu o intensitate a trăirii pe care doar operele Marelui Will au atins-o şi, în plus, le face să poarte povara ruşinii, un lucru pe care Shakespeare nu a fost capabil să-l realizeze.” (R.N.)
