Expoziţie „Oraşe în dialog: Bucureşti – Viena”
Primăria Capitalei, prin creart – Centrul de Creaţie, Artă şi Tradiţie al Municipiului Bucureşti, în parteneriat cu Institutul Cultural Român de la Viena şi Forumul Cultural Austriac, organizează proiectul expoziţional intercultural “Oraşe în dialog: Bucureşti – Viena”. Expoziţia cu intrare liberă îşi propune un tandem artistic româno-austriac care va avea loc în perioada 23 mai – 11 iunie în Galeria creart, cu vernisajul pe 23 mai, ora 19:00 şi în perioada 5 – 22 septembrie în Galeria ICR Viena, cu vernisajul pe 5 septembrie, ora 19:00.
Expoziţia este un eveniment conex Romanian Design Week şi va reuni lucrări ce prezintă capitala României din perspectiva artistei austriece Judith Saupper şi capitala Austriei din perspectiva artistei române Mara Trifu.
“A fost odată ca niciodată”/”Es war einmal, wie es niemals war”, de Judith Saupper
Artista vizuală austriacă Judith Saupper trăieşte şi lucrează în Viena şi Austria Inferioară. Este deţinătoarea premiului “frame award“ la Concursul pentru fotografie contemporană din Austria (2010) şi a Premiului pentru Arte Plastice al landului Austria Inferioară (2012). În anul 2013 a primit Premiul de Promovare al Municipalităţii Vienei pentru Arte Plastice, iar în 2014 a obţinut Bursa de Stat pentru Arte Plastice oferită de Ministerul Austriac pentru Învăţământ, Artă şi Cultură.
Până în prezent a avut peste 25 de expoziţii personale şi de grup în importante galerii şi muzee din Austria, Germania, Olanda, SUA, Franţa, Elveţia şi Croaţia. În 2016 a participat la Bienala Internaţională de Gravură Experimentală, ediţia a VII-a, Bucureşti, în cadrul unei expoziţii la Victoria Art Center.
Instalaţia prezentată de artista austriacă se intitulează “A fost odată ca niciodată”/”Es war einmal, wie es niemals war” şi este formată din 11 părţi, care ilustrează momente ale şederii în Bucureşti, îmbinate cu aminitiri din copilărie, legate de România: evenimente reale sunt amestecate cu impresiile iniţiale despre România, trezite de reportaje televizate sau de alte mijloace mass-media.
Amintirea legată de prima execuţie publică transmisă la televizor (Elena şi Nicolae Ceauşescu, 25.12.1989) şi imaginile din orfelinatele din România (1990) se amestecă cu fotografii ale lui Massimo Branca, înfăţişând copii ai străzii care locuiesc în hăţişul subteran de conducte de încălzire din Bucureşti (2016).
Astfel, se suprapun două planuri temporale, care se regăsesc mai apoi în formula de început a poveştilor româneşti “A fost odată ca niciodată”. Cele 11 ipoteze plutesc nestingherite în spaţiul expoziţional, ilustrând imaginea unui oraş cu toate prejudecăţile sale şi interpretările pripite. Citate din opera Hertei Müller întregesc imaginile în mod sugestiv.
“The Healing Heart”, de Mara Trifu
Regizoarea şi artista vizuală română Mara Trifu locuieşte şi lucrează actualmente la Londra. Filmele ei “Gutuiul japonez”, “You Can’t Hide Love From Gypsies”, “Podul”, “When Mountains and Animals Will Speak” şi “Perfection Is Forever” au fost proiectate în galerii şi festivaluri din întreaga lume, precum cel de la Cannes, Festivalul Internaţional de Film Documentar de la Amsterdam, Festivalul Internaţional de Film Chicago, Festivalul Internaţional de Film Cracovia sau Festivalul Internaţional de Film Los Angeles. Este absolventă a Universităţii Naţionale de Artă Teatreală şi Cinematografică din Bucureşti, fiind licenţiată în regie de film, şi a absolvit studiile masterale ale UK’s National Film and Television School, specialitatea – regie de film documentar. Până în prezent a obţinut, printre altele: Marele Premiu al Juriului la Festivalul Internaţional de Film Timishort (2013), Premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internaţional de Film Cronograf (2013), Premiul pentru cel mai bun film documentar la Festivalul Internaţional de Film NEW WAVE Sofia (2014). Totodată, a fost nominaliză la Premiile Gopo pentru cel mai bun scurtmetraj 2012 şi la Silver Eye Award 2015.
Mara Trifu va prezenta instalaţia video “The Healing Heart”, care conţine fragmente redate “în buclă”, dintr-o conversaţie cu Isaac, un emigrant nigerian care trăieşte la Viena: „Este o reflexie asupra celor ce ne reunesc ca fiinţe umane. Asupra empatiei ca mijloc de vindecare a inimii colective. Până ce nu îl vom înţelege pe Celălalt, avem puţine speranţe în a înţelege cum se manifestă umbra şi dorinţele noastre în lumea exterioară şi cum putem învăţa să trăim cu ele.” (R.N.)
