In memoriam Horia Moculescu
Azi, întreaga lume artistică românească (alături de publicul larg) traversează un moment foarte-foarte greu.
Ne despărțim de Horia Moculescu, un talent excepțional, un pedagog unic, o personalitate autentică.
Peste 500 de melodii, majoritatea șlagăre, o carieră solidă, un spirit tânăr, generos, un om entuziast, implicat – o existență sub semnul superlativului, al exigenței profesionale și nu numai.
A fost alături de CREDIDAM susţinând toate demersurile iniţiate de asociaţia noastră pe lângă autorităţi. Deşi suferind, nu a pregetat să iasă în stradă iarna, pe ger, în apărarea drepturilor artiştilor interpreţi. Credea cu tărie că fiecare creator merită un statut solid, onorabil şi echitabil. De câte ori îi spuneam că decideţii politici ne ignoră, replica “nu noi trebuie să mergem la ei, ci ei trebuie să vină la noi”. Îi datorăm atât de mult: prietenia, solidaritatea, verticalitatea. Şi mai presus de orice, MUZICA…
Da, maestre, ați avut dreptate. “Noi, în anul 2000″ învățăm să nu mai fim copii. Vremelnicia noastră pe pământ e una dintre lecțiile obligatorii pe drumul implacabil al maturizării.
Azi România toată e o salcie la mal…
Dumnezeu să îl odihnească!
