Il Cinema Ritrovato on Tour la București – ediția a II-a
„În fiecare vară, de 38 de ani, cinefilii din toată lumea își dau întâlnire la Bologna pentru a sărbători experiența unică a vizionării colective a unor filme clasice la Festivalul Il Cinema Ritrovato. Il Cinema Ritrovato este o bijuterie a producției culturale italiene, un festival care propune restaurări și redescoperiri surprinzătoare ale unor filme, amintindu-ne de valoarea patrimoniului nostru cinematografic și de importanța restaurării și conservării acestuia. Institutul Italian de Cultură din București este încântat să colaboreze încă o dată cu Cineteca din Bologna pentru a aduce o versiune itinerantă a acestui festival și în România, la București și, de anul acesta, și la Timișoara, cu o selecție eclectică de filme – curatoriată de criticul Călin Boto – care se vrea și un omagiu adus personalității lui Marcello Mastroianni, la 100 de ani de la nașterea acestuia”, spune Laura Napolitano, directoarea Institutului Italian de Cultură din București.
Oricine a privit ecranele bucureștene în ultimii ani și-a dat seama de ce li se întâmplă – o nesperată febră a arhivelor de film s-a transmis de la tinerii curatori, critici, cineaști și universitari către public. Sigur, mai e mult până departe, căci acest interes subit s-a arătat târziu, fiind încă naiv, neprofesionalizat și teribil de entuziast: ar fi, așadar, la vârsta cea mai frumoasă și violentă.
Încă din anii ’80, un standard perpetuu de profesionalism și imaginație pentru oricine lucrează cu arhive de film este copilul Cinetecii di Bologna: Il Cinema Ritrovato, festivalul care adună mii de profesioniști și cinefili vară de vară.
Pentru a două oară la rând, retrospectiva bucureșteană a festivalului, parte din deja tradiționala serie „Il Cinema Ritrovato on Tour”, încearcă să reconstituie senzația de infinit care m-a copleșit în ultimii ani la Bologna: cinema de pretutindeni, dar mai ales cinema pretutindeni. Deși selecția s-a interesat în special de filmul italian, „cinema pretutindeni” a fost un principiu estetic nemărginit. Spectatorul ideal al selecției nu există: poate fi un profesionist al arhivelor, interesat de tehnicalitățile restaurărilor incluse, un profesionist al imaginii, pentru care cinemaul unui Vittorio De Sica sau Manoel de Oliveira nu se poate epuiza, sau un privitor prea sigur pe propria definiție a cinemaului.
„După debutul entuziast din 2024, o a doua ediție a retrospectivei Il Cinema Ritrovato la București ni s-a părut nu doar binevenită, ci perfect firească. Și nu numai pentru că publicul bucureștean s-a arătat surprinzător de încântat de selecția precedentă. Ci a fost mai degrabă înțelegerea curioasă, interactivă, justă și imediată a ideilor de arhivare și restaurare de film a publicului nostru din săli – un public cinefil, dar nespecializat –, care a făcut de la sine înțeles un nou Il Cinema Ritrovato la București, ba chiar și un altul la Timișoara. Pentru că, într-o cultură a cópiilor, în epoca reproductibilității tehnice a operei de artă, o nouă înțelegere a cinemaului, a cum se păstrează și întreține imaginea, este tot atât de necesară precum cinefilia tradițională, dragostea necondiționată pentru cinema”, declară organizatorii.
Selecția de anul acesta sărbătorește, în primul și-n primul rând, centenarul nașterii lui Marcello Mastroianni (n. 1924), ocazie cu care se vor vedea pe marele ecran o comedie populară a cuplului actoricesc Mastroianni-Loren, Ieri, azi, mâine (1963), în fapt un triptic de scurtmetraje regizate de marele cineast Vittorio de Sica, a câte trei roluri mastroiannești care surprind în detaliu acea sensibilitate actoricească elegantă, macho, și totodată băiețesc-fâstâcită care a făcut epocă în cinemaul de pretutindeni, și Călătorie spre începuturile lumii (1997) al portughezului Manoel de Oliveira, ultima apriție pe ecran a lui Mastroianni, în rolul unui regizor care poartă amintirea unui secol de viață, istorie și cinema.
Apoi, două recuperări pentru cinefilia română, două filme emblematice ale unor importanți cineaști italieni mult prea puțin cunoscuți aici, ambii plecați dintre noi de curând: Il posto (1961) al lui Ermanno Olmi, tandrul coming of age al unui tânăr proaspăt angajat împiedicându-se pe drumul către maturitate, și Duși de val al Linei Wertmüller, o romanță improbabilă cu conștiință de clasă.
Mai apoi, trei redescoperiri ale istoriei cinemaului, specialitatea Ritrovato: Andrieș, filmul pentru copii făcut de Sergei Parajanov (împreună cu Yakiv Bazeljan) în Ucraina și Moldova la începutul carierei, Frescele Kievului (1966), hipnoticele teste de cameră ale unui proiect neterminat al aceluiași Parajanov, și Khak- e Sar Bé Mohr / The Sealed Soil (1977), rigurosul așa-zis „Jeanne Dielman iranian” al cineastei Marva Nabili, despre rezistența mohnită a unei femei în Iranul prerevoluționar.
