Prezentarea proiectului „Ce este munca / What Work Is”, care va reprezenta România la Bienala Internațională de Artă de la Veneția, ediția 2024
Miercuri, 20 martie 2024, la sediul Bibliotecii Naționale din București au fost prezentate, în premieră, în cadrul unei conferințe de presă, detalii despre proiectul „What Work Is/Ce este munca”, proiect care va reprezenta România la Expoziția Internațională de Artă – la Biennale di Venezia și se va desfășura în Pavilionul României din Giardini della Biennale și în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția (IRCCU Veneția), în perioada 20 aprilie – 24 noiembrie 2024.
România prezintă la Bienala de Artă de la Veneția o expoziție de Șerban Savu ce are ca temă relația dintre muncă și timp liber. Curatoriată de Ciprian Mureșan, expoziția se va desfășura concomitent în Pavilionul național din Giardini della Biennale și în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția. La conferința de presă găzduită de Biblioteca Națională au luat cuvântul Liviu Jicman, președintele Institutului Cultural Român, Diana-Ștefana Baciuna, secretar de stat, Ministerul Culturii, Andrei Novac, secretar de stat pentru relația cu Institutul Cultural Român și politici culturale, Ministerul Afacerilor Externe și Ioana Ciocan, comisarul participării României, alături de artistul Șerban Savu și de curatorul Ciprian Mureșan.
Expoziția din Pavilionul României, „What Work Is/Ce este munca”, examinează iconografia muncii, inspirându-se din realismul istoric și arta de propagandă din țările care făceau parte din așa-numitul „Bloc de Est”. Mai degrabă decât să conteste sau să demonteze direct aceste discursuri, Savu le chestionează prin reașezarea tropilor acestora, vrând să înfățișeze momente de pauză și suspensie în care limita dintre muncă și timp liber se estompează. Aceste momente de incertitudine apar ca reflecții ale unor transformări și crize sociale mai ample.
„Mă interesează lumea dintre lumi, dintre rural și urban, dintre muncă și timp liber, o lume hibridă și nedefinită sau care începe să se contureze, este lumea periferiilor care conține toate posibilitățile viitorului. Multe dintre personajele mele se odihnesc în timpul programului de muncă și muncesc în timpul liber, într-o stare de suspendare anarhică, aflată în afara sistemului productiv. Mă apropii de realitate prin natura interesului aproape sociologic pe care îl am față de lumea din jurul meu, dar și prin filtrul istoriei artelor. Personajele care populează picturile mele sunt în antiteză cu ideea și reprezentarea muncitorului din arta oficială a regimului comunist, nu sunt eroice și nici monumentale. Ele vorbesc în același timp despre eșecul unui proiect politico-social falimentar, dar mai ales despre viața din ziua de azi, în care încearcă să își găsească locul și sensul” a explicat Șerban Savu.
„Străini pretutindeni” este tema generală a celei de-a 60-a Expoziții Internaționale de Artă – la Biennale di Venezia. Această temă creează senzația de dezorientare ce revine adesea în lucrările lui Șerban Savu și care poate fi înțeleasă și din perspectiva dislocării și a dorului de casă, asociate cu munca în străinătate, a rupturii dintre muncă și simțul apartenenței. Narațiunea găsirii unui loc de muncă peste hotare și a reîntoarcerii ulterioare la rădăcini poate duce de multe ori la o dublă înstrăinare și la pierderea legăturii cu sine. Personajele din picturile lui Șerban Savu par captive într-un no-man’s-land temporal, între două lumi care se îndepărtează una de cealaltă.
La Veneția, în Pavilionul României, vizitatorii vor vedea un poliptic amplu, cuprinzând peste 40 de picturi – o privire condensată asupra practicii lui Savu din ultimii cincisprezece ani. Protagoniștii dezorientați și figuranții stângaci din imagini par angrenați în ritualuri care seamănă în egală măsură cu munca și cu recreerea. În fața polipticului, o bancă de mari dimensiuni înglobează postamentele a patru machete arhitecturale decorate cu mozaicuri care se îndepărtează de temele uzual ilustrate în mozaic în contexte religioase, sau în cosmogoniile muncii din arta socialistă a mozaicului. În loc să înfățișeze mari realizări sau apoteoze mistice, mozaicurile vorbesc despre eșec, ambiguitate și perplexitate. Picturile și mozaicurile compun un spațiu care ridică întrebări legate de muncă și chestionează definițiile sale negative: ce nu este munca, ce nu arată a muncă și ce nu înseamnă munca.
Invitat să răspundă proiectului lui Șerban Savu, studioul de design grafic din Bruxelles Atelier Brenda (Sophie Keijși Nana Esi) propune o intervenție site-specific pe fațada și în holul Pavilionului României. Lucrările lor se preocupă de chestiunea valorii, pe care o abordează dintr-un unghi „arhaic și anarhic”. Înscrisul pe fațadă (precum urma lăsată de un înscris comemorativ deteriorat), designul unei monede (care regândește relația dintre efort, compensație financiară și autoritatea politică care validează această ecuație) și un studiu iconografic al semnelor care descriu munca converg într-un studiu speculativ de contrapropagandă.
Proiectul lui Savu va transforma Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția într-un atelier de mozaic. În spiritul micilor ateliere venețiene, Noua Galerie va deveni un spațiu de producție ce intersectează tradiția locală a mozaicului și preocupările conceptuale ale proiectului. Echipele de mozaicari vor fi alcătuite din profesori și studenți la arte din Republica Moldova, Iași și Cluj. Noua Galerie va găzdui, de asemenea, un program de dezbateri publice coordonate de criticul cultural din Republica Moldova Ovidiu Țichindeleanu, pe teme ce merg de la istoria artei mozaicului până la teoriile muncii din antropologie, la economia și filosofia contemporană, la ecologie și societatea post-muncă.
Proiectul va fi întregit de publicarea, la închiderea Bienalei de Artă de la Veneția 2024, a unui volum coordonat de Mihnea Mircan și Bertha Savu, care va reuni o serie de texte critice legate de temele abordate în practica lui Șerban Savu.
