Nicolae Labiș – Remember
Muzeul Național al Literaturii Române vă invită vineri, 2 decembrie 2022, de la ora 16.00, la sediul din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, Sala Perpessicius, la un eveniment dedicat memoriei poetului Nicolae Labiş, de la a cărui naștere se împlinesc 87 de ani.
Participă: Maria Margareta Labiș, Teodora Labiș Crețu, Doina Lavric-Parghel, Eugen Cristea, Cristina Deleanu, Ioana Calotă-Philippide, Alexandru Philippide, Ana Munteanu, Florentin Popescu. Amfitrion: Loreta Popa.
Evenimentul are ca motto un fragment din poezia „Începutul”, semnată Nicolae Labiș: „M-am născut iarna, la Sfântul Andrei,/Când vântu-n amurg șuiera prin ogradă./Munții ardeau în polei și lumini,/Lupii spulberau scântei din zăpadă”.
Nicolae Labiș a urmat cursurile Liceului „Nicolae Gane” din Fălticeni, pe care le-a continuat la şcoala medie „Mihail Sadoveanu” din Iaşi. A debutat cu poezia „Fii dârz şi luptă, Nicolae!” în revista Iaşiul nou. La 15 ani, Labiș era deja un poet cunoscut, invitat să participe la Congresul Tinerilor Scriitori de la Iași, iar în 1952 era admis la cursurile faimoasei Școli de Literatură. În 1953, i s-au imputat „abateri de la morala şi disciplina şcolii”, pentru că lectura cărţi „retrograde”, sancţionate de autorităţi. A fost aproape de excluderea din Uniunea Tineretului Muncitor, acest lucru atrăgând atenția celor mai tineri, fiind poate argumentul forte al nașterii legendei unui Labiș rebel. Moartea prematură a poetului (doar 21 de ani) într-un accident de tramvai în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, a dat apă la moară ideii că Nicolae Labiș devenise indezirabil pentru puterea politică. Misterul persistă încă.
Nicolae Labiș a purtat continuu în suflet satul Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Suceava, neuitând niciodată locurile natale. Străbunica sa, Zamfira Blendea (bunica mamei sale, Ana-Profira), era înrudită cu Ştefan a Petrei Ciubotariul, tatăl lui Ion Creangă. Eugen Labiş, tatăl poetului, a fost învățător și fiu de brigadier silvic – ceea ce explică preocuparea pentru vânătoare. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-au refugiat în comuna Mihăileşti, lângă Câmpulung Muscel. În 1945, întreaga familie a revenit la Mălini, ridicând o locuinţă nouă, astăzi Casa Memorială „Nicolae Labiş”.
