Idolul modern. Henry Moore în Blocul Răsăritean
Muzeul Național de Artă al României și Institutul Prezentului deschid expoziția „Idolul modern. Henry Moore în Blocul Răsăritean”, ce va putea fi vizitată până la 6 februarie anul viitor.
Cu un caracter documentar, aceasta propune o contextualizare a itinerării expoziției Henry Moore la București, Bratislava, Praga și Budapesta în 1966–67. Expoziția constituie un proiect colectiv de cercetare, fiind inițiată de istoricii de artă Alina Șerban (București), Daniel Véri (Budapesta) și Lujza Kotočová (Praga) și conține o serie de interviuri realizate cu martorii expoziției din România, Cehia și Ungaria: Ioana Vlasiu, istoric de artă, Constantin Flondor, pictor, Grigorie Minea, sculptor, Peter Jacobi, sculptor; Adéla Matasová, artist intermedia; György Jovánovics, sculptor, László Gyémánt, pictor, Krisztina Passuth, istoric de artă, Márta Kovalovszky & Péter Kovács, istorici de artă.
Considerată a fi, la acel moment, cea mai amplă retrospectivă internațională a lui Henry Moore, expoziția, organizată de Consiliul Britanic împreună cu autoritățile locale din România, Cehoslovacia și Ungaria, a cuprins lucrări — sculpturi și desene — realizate de-a lungul a cinci decenii, între 1924 și 1964. Cercetarea de față urmărește istoriile acestor evenimente la București, Bratislava, Praga și Budapesta, investigând rolul lor în îmblânzirea tensiunilor politice și a ideologiilor antagoniste după 1960. Acestea au fost rezultatul programului de schimb cultural cu Blocul Estic coordonat de Consiliul Britanic: în schimbul găzduirii expoziției Moore, aceste țări au avut posibilitatea să organizeze evenimente similare în Anglia. Cronologia prezentă în cadrul expoziției analizează astfel de conexiuni bilaterale între Anglia și cele trei țări socialiste. Mai mult, evidențiază și alte evenimente legate de Moore care au avut loc în Blocul Estic (Polonia, Bulgaria) și în Iugoslavia.
Recepția operei lui Henry Moore s-a realizat diferit în fiecare țară ca urmare a condițiilor artistice și politice specifice și a gradului de familiarizare cu creația lui Moore, dobândită anterior pe canale oficiale sau neoficiale. Discuțiile din jurul expoziției au constituit o dovadă că viața artistică și culturală locală a fost stimulată de prezența lui Moore, în unele cazuri modelând cariere artistice individuale sau întărind ideile și tendințele deja prezente în peisajul cultural al acestor țări în anii 1960. În consecință, expozițiile lui Moore au constituit un instrument comun atât pentru autoritățile britanice, cât și pentru autoritățile locale în propria lor diplomație culturală.
Expoziția itinerantă a lui Henry Moore reprezintă un moment excepțional în istoria postbelică a expozițiilor din Blocul Răsăritean, iar revizitarea unui astfel de eveniment dintr-o perspectivă transnațională, poate contribui semnificativ la înțelegerea complexității politicilor culturale ale anilor 1960.
