Memoriile Nadejdei Mandelştam, în curs de apariţie în limba română
Memoriile Nadejdei Mandelştam, constituite din volumele Fără speranţă (tradus la Editura Polirom în 2003) şi Speranţa abandonată, reprezintă una dintre cele mai impresionante mărturii despre viaţa din Uniunea Sovietică în timpul terorii staliniste.
Dacă prima parte a extraordinarelor memorii ale Nadejdei Mandelstam, Fără speranţă, prezintă ultimii patru ani de viaţă ai lui Osip Mandelstam, cele două arestări, exilul şi moartea lui, precum şi destinul postum pe care soţia lui şi-a propus să-l aducă la cunoştinţă posterităţii, cartea a doua – Speranţa abandonată –, opera cu totul independentă, în care autoarea îşi rememorează existenţa din momentul întîlnirii cu Mandelştam, la 1 mai 1919, relatează despre viaţa lor în deceniul al treilea şi începutul celui de-al patrulea, despre prieteni şi ambianţa literară: akmeistii, Hlebnikov, Pasternak, Tvetaeva şi, îndeosebi, Ahmatova a cărei prezenţa nu a fost decît episodică în primul volum. Încercare de a înţelege epoca, de a-i sesiza principalele valori spirituale, analiza Nadejdei Mandelstam, uneori foarte personală şi pătimaşă, produce o impresie profundă, zguduitoare, constituindu-se totodată într-o originală istorie a literaturii ruse din prima jumătate a secolului XX.
Nadejda Mandelstam, „evreică ortodoxă la cea de a treia generaţie“, după cum a declarat ea însăşi, s-a născut la Saratov, la 31 octombrie 1899. A studiat pictura, lucrând în atelierul pictoriţei Alexandra Exeter, la Kiev. La 1 mai 1919, a facut cunoştinţă cu Osip Mandelstam, de care nu s-a mai despărţit până la 1 mai 1938, ziua ultimei arestări a poetului. În anii terorii staliniste, Nadejda Mandelstam a salvat de la distrugere moştenirea poetică a soţului. Abia după mulţi ani de pribegie, în 1958, obţine permisiunea de a se întoarce la Moscova. A murit în anul 1980.
