Efervescenţă fado, efectul Ana Moura: din nou la Bucureşti
Pe 17 noiembrie, la Sala Palatului, la Jazz Night Out, Ana Moura ne ademeneşte pe ritmuri fado, îmbinate eclectic şi cu măiestrie.
Dacă n-ai ascultat până acum fado, doina portughezilor, n-ai lăsat-o pe Ana Moura să-ţi cânte despre libertate, n-ai văzut-o cucerind lumea. S-ar spune că fado este despre tristeţe, jale, cu glas tânguitor şi dor îndelung, pentru că popularitatea genului a venit într-o Portugalie sfârtecată de dictatură. Dar Ana îl reinventează cu fiecare album, pe fiecare scenă trece publicul de la hohote de râs la dor şi repetă. Te pune pe marginea prăpastiei şi nu ştii dacă să sari sau te întinzi la soare în buza ei. Fiecare cântec, fiecare interpretare este o căutare pentru intimitate, care zvârcoleşte orice sens clasic: „Dacă pe fado se plânge şi se cântă”, spune un cântec de-ale ei, „se poate şi dansa”.
Ana Moura e autenticul şi clasicul şi tot noul din fado. Autentică pentru că a început să cânte în adolescenţă, în trupe rock, în Carcavelos, un orăşel la 20 de minute cu trenul de Lisabona. Din fericire pentru noi toţi, un chitarist cunoscut s-a oprit s-o asculte, când Ana şi-a făcut curaj să cânte în public, într-un bar de lângă casă, unde ieşise cu prietenii. Cântase primul ei fado – Cavalo Ruco – la şase ani, la una dintre seratele organizate de părinţi, care cântau şi ei. Chiar dacă rebela de 15 ani a încercat să se integreze în grupuri „la modă”, după ce a fost descoperită în acel bar, au reînceput pentru Ana seratele printre muzicieni şi iubitori de fado. A fost adoptată sub aripa unor artişti prestigioşi, care n-au putut rezista talentului ei crud, vocii croite să zguduie, dar să şi aline prin fado.
În 2003 a debutat cu albumul „Guarda-me a vida na mão” (Ţine-mi viaţa în mâini), apoi au urmat alte trei – „Aconteceu” (S-a întâmplat), „Para Além da Saudade” (Dincolo de dor), „Coliseu”–, toate în complicitatea producătorului Jorge Fernando. Pentru că popularitatea Anei a crescut radical, a părăsit scena locală ca să poată onora din invitaţiile internaţionale, precum cea din 2005, când a cântat în faimoasa sală newyorkeză Carnegie Hall. Într-un şir de întâmplări, într-un colţ de Tokyo, Tim Ries, saxofonistul de la The Rolling Stones căuta albume de fado într-un magazin, iar vocea Anei a fost dragoste la primul auz. După o înregistrare cu diverşi artişti internaţionali, Ana şi The Rolling Stones au împărţit scena într-un concert la Lisabona. Din gama colaborărilor perene, cântăreaţa se laudă şi cu două melodii „A Sós com a Noite” (Singur cu noaptea) şi „Vou dar de beber à dor” (O să ofer durerii un pahar) cântate cu Prince, un fan aprig de-al ei.
Dacă Ana începuse să cânte fado din instinct, pentru că aşa-i dictau corzile şi riturile familiale, pentru al cincilea album a sărit un continent şi a început să înregistreze cu faimosul producător american Larry Klein, şi să colaboreze cu artişti ca jazzman-ul Herbie Hancock. „Desfado”, lansat în 2012, a fost fruntaş în vânzări mai mult de un deceniu. A urmat în 2015 „Moura”, ştampilat cu disc de aur din prima zi de vânzări, care continuă viziunea holistică pe care Ana a început-o îndrăzneţ pe „Desfado”.
Fado nu înseamnă doar întuneric, dor şi tristeţe, ci şi veşti bune, culori şi aer proaspăt. Fără să piardă legăturile cu tradiţiile, Ana vrea să fie o artistă a contemporanului, în acord cu experienţele pe care le trăim astăzi. Aşa că Ana fado-ului nu se limitează la regretat iubiri apuse sau la suspine de sărăcie. Fado-ul Anei e prezent, e în firescul cafelei de dimineaţă, e în miros de iarbă proaspăt tunsă, e în lumea pe care-o recunoaştem în jur.
Pe „Moura”, Ana nu e încrezută. E doar încrezătoare, confortabilă că e pe drumul care se cuvine, în acest fel global de a experimenta fado. Dacă „Desfado” a scos la suprafaţă fosforescenţa stilului, „Moura” vine să umple paharul, vine cu corzi de chitară electrică înaintea celei de fado.
Cântăreaţa numără peste 300.000 de mii de discuri vândute, două Golden Globes, două distincţii Amália Rodriguez şi o nominaliare de cea mai bună artistă în cadrul Songlines Music Awards. Pe lângă Prince şi The Rolling Stones, a mai împărţit scena cu idoli precum Caetano Veloso sau Gilberto Gil. Ana Moura fuzionează mai mult ca oricând. Ana vibrează.
