Marcel iureş în „Furtuna” la Naţionalul clujean
Teatrul Naţional Cluj-Napoca vă invită la spectacolul ”Furtuna” de W. Shakespeare, traducerea de Nina Cassian şi Radu Nichita. Avanpremiera va avea loc duminică, 6 octombrie, ambele spectacole de la ora 19:00, iar premiera va avea loc în cadrul celei de-a IX-a ediţii a Întâlnirilor Internaţionale de la Cluj, Împreună, vineri, 11 octombrie de la ora 20:00.
Regia: Gábor Tompa. Decorul şi costumele: Carmencita Brojboiu. Muzica şi sound design: Lucian Ban – cu excepţia piesei „Cosmos“ de Vangelis (reorchestrată de Lucian Ban) şi a „Baroque Suite for String Quartet“ (anonim). Video design: Radu Daniel. Lighting design: Jenel Moldovan. Asistenţă de regie: Teofil Paşca.
În distribuţie: Prospero – Marcel Iureş, Ariel – Anca Hanu, Caliban – Cristian Grosu, Miranda – Sânziana Tarţa, Ferdinand, fiul lui Alonso – Matei Rotaru, Trinculo – Adrian Cucu, Stephano – Radu Lărgeanu, Alonso, Regele de Napoli – Ioan Isaiu, Gonzalo – Petre Băcioiu, Sebastian, fratele lui Alonso – Mihai-Florian Niţu, Antonio, fratele lui Prospero – Cătălin Herlo, Adrian / Nostromul – Dan Chiorean, Francisco / Căpitanul – Ruslan Bârlea, Iris – Elena Ivanca, Ceres – Romina Merei, Juno – Angelica Nicoară, Sycorax – Miriam Cuibus.
Cu „Furtuna”, regizorul Gábor Tompa se află la a cincea montare pe scena Naţionalului clujean, după „Regele Lear” de W. Shakespeare (2006), „Cântăreaţa cheală” de E. Ionesco (2009), „Trilogia Aureliu Manea” de Aureliu Manea (2013) şi „UbuZdup” după Alfred Jarry (2015). Spectacolul este un „pelerinaj interior”, „Furtuna” fiind piesa lui Shakespeare care „se apropie, ca structură, cel mai mult de muzică” „şi de aceea, bagheta magică este şi o baghetă de dirijor”.
Spicuim din gândurile regizorului Gábor Tompa, dintr-un interviu pe care a avut amabilitatea să ni-l acorde: „Furtuna lui Shakespeare este un tratat despre dualitatea lumii, a fiinţei umane. Pentru că se duce o luptă în interiorul acestui personaj şi nu numai, ci, într-un fel, al tuturor personajelor. Niciunul dintre noi nu este născut bun sau rău. Toţi avem o şansă egală. Aşa ne-a creat Dumnezeu. Totul depinde de cum destinul şi noi înşine ne administrăm aceste forţe. Deşi victimă a tiraniei, Prospero e nevoit să devină un tiran. Acest traseu îl putem parcurge fiecare dintre noi… Din acest punct de vedere este o piesă profund creştină. Nu se poate înţelege altfel; este vorba de porunca supremă: iubirea şi iertarea. Ca şi Hamlet, Prospero pleacă de la această puternică dorinţă de răzbunare, tot prin artă. Însă Hamlet vrea să afle adevărul, nu neapărat să se răzbune. Prospero ajunge în posesia unui talent, a unei magii. Are o relaţie cu forţe oculte. Sunt foarte multe posibilităţi şi foarte multe straturi, care nu trebuie neapărat eliminate. Trebuie, cumva, asumate şi păstrate în interiorul acelui mister propriu pe care, poate, nimeni nu reuşeşte să-l desluşească, nici chiar în ceea ce priveşte reflectarea asupra propriei personalităţi. Cum reuşim să ne stăpânim gândul, spiritul? La ce le folosim? La ce folosim talentul? Prospero pendulează între starea de copil şi un om deosebit de înţelept şi matur. Pentru el e o miză foarte mare această furtună. Este o realizare foarte importantă, care îl fură din când în când, ca şi talentul creator. (…) Forţa dramatică este extraordinară la Shakespeare pentru că scena nu este niciodată narativă. Totdeauna este dramatică. Se pleacă de departe ca să ajungi la final, unde trebuie să ajungi. Chiar în direcţia opusă. În momentul în care am cea mai mare dezamăgire şi setea mea de răzbunare ajunge la apogeu, atunci realizez că nu are nici un rost şi că trebuie să iert, că şi eu sunt doar un om care nu are forţa de a schimba. Că arta nu este o poveste unilaterală. Am scris o piesă sau fac un spectacol de teatru şi am schimbat lumea. Nu. Depinde de fiecare dintre noi, şi de cel care receptează opera de artă. Şi pe mine acest spectacol m-a adus mai aproape de cunoaşterea lumii şi a propriei mele fiinţe“.
Pentru actorul Marcel Iureş Prospero este „o provocare“, „o maşinărie fermecată, care încearcă să descopere lucruri despre el însuşi, despre lumea înconjurătoare, despre lumea în care a fost şi în care trebuie să se întoarcă mai curat. Să-şi regleze etic şi spiritual relaţia de întoarcere. Totul petrecându-se într-o convenţie uriaşă, care, la final, se limpezeşte, se dă pe faţă în lumini de serviciu şi lumini de sală “.
Spectacol-eveniment, Furtuna reuşeşte să coaguleze energii, să „organizeze“ gândurile şi să ne aducă mai aproape de ceea ce înseamnă cuvântul Om.
