One World Romania 12. Despre justiţie, activism şi ceea ce nu este considerat normal, dar e doar altfel.
Între 15 şi 24 martie 2019 are loc la Bucureşti cea de-a 12-a ediţie a Festivalului Internaţional de Documentar şi Drepturile Omului One World Romania. Selecţia de filme a celei de-a 12-a ediţii – realizată de Andrei Rus şi Vanina Vignal – cuprinde trei secţiuni care au devenit deja tradiţionale pentru festivalul One World Romania: ele sunt dedicate justiţiei, activiştilor şi persoanelor cu dizabilităţi.
Secţiunea „Forme de justiţie” conţine cinci filme europene şi un documentar brazilian. Vom afla în martie povestea demiterii primei preşedinte femei a Braziliei, Dilma Rousseff, vom cunoaşte cinci bărbaţi condamnaţi pentru pedofilie într-o închisoare atipică din Corsica şi ne vom plimba printr-unul dintre cele mai vechi şi renumite tribunaluri din Paris, aflând istoricul, utilitatea şi elucidând misterul fiecărui colţişor al acestuia.
Unul dintre filmele reprezentative ale secţiunii este „Procesul” („The Trial”), cel mai recent documentar al regizorului Sergei Loznitsa, alcătuit exclusiv din materiale de arhivă care explorează conceptul de justiţie ca spectacol prin intermediul unuia dintre primele procese staliniste din anii ’30 intentat împotriva unor economişti acuzaţi că plănuiau o lovitură de stat împotriva guvernului sovietic.
În secţiunea intitulată „Noi posibilităţi” au fost adunate poveştile mai multor activişti care luptă pentru a apăra drepturile lor şi pe ale comunităţilor din care fac parte, dar şi pentru a pune o fundaţie mai bună şi mai corectă lumii contemporane. În documentarele ce vor fi prezentate în martie, ei luptă pentru a salva o pădure din Paraguay de exploatarea corporaţiilor protejate de guverne corupte, se alătură cu idealism revoluţionar rebelilor din Douma, Siria, trăind alături de ei zi de zi şi încercând să probeze în ce măsură arta poate avea un rol în reconstrucţia unei ţări distruse de război, sau luptă, în Congo, pentru democratizarea unei ţări al cărei preşedinte amână cu anii organizarea de noi alegeri şi îşi tratează cetăţenii protestatari cu gloanţe.
Unul dintre filmele importante ale secţiunii este „Separarea” („La Grieta”), regizat de Yrene Yague Herrero şi Alberto Garcia Ortiz. Documentarul prezintă lupta unor familii istoric marginalizate din Spania de a rămâne în locuinţele sociale închiriate de la stat. Această luptă capătă noi valenţe şi semnificaţii din momentul în care aceştia descoperă puterea comunităţii de a se organiza şi de a acţiona pentru a apăra drepturile membrilor săi.
Secţiunea „O altă realitate” ne poartă în familiile şi în universurile unor persoane cu diferite dizabilităţi mentale, în încercarea de a demonta prejudecăţi, de a învăţa să îi descoperim în adevărata lor complexitate şi de a constata cât de important este pentru cei din jur că există, chiar dacă modul în care îşi reprezintă realitatea este atât de diferit de al celorlalţi.
De exemplu, „Ce nebunie” („Quelle folie”), documentarul lui Diego Governatori, ni-l prezintă pe Aurelien, care suferă de sindromul Asperger, o tulburare din spectrul autist ce se caracterizează prin dificultăţi semnificative în interacţiunea socială şi în comunicarea nonverbală. Realizatorul ne pune faţă în faţă cu el, pe toată durata filmului, forţându-ne să reflectăm la tot felul de lucruri, unul dintre cele mai importante fiind chestionarea conceptelor de „normalitate” şi de „boală”.
