Cinemacitit: dialoguri cinematografice şi literare la Muzeul Naţional al Literaturii Române
”Faleze de nisip” – de la romanul lui Bujor Nedelcovici, la filmul lui Dan Piţa, interzis de cenzură
Joi, 22 noiembrie, de la ora 18,00, la Muzeul Naţional al Literaturii Române din strada Nicolae Creţulescu 8, va fi proiectat lungmetrajul Faleze de nisip. Proiecţia va fi urmată de un dialog între regizorul Dan Piţa şi scriitorul Bujor Nedelcovici. Moderator: Manuela Cernat (istoric şi critic de film).
Pe 31 ianuarie 1983, la cinematograful ”Scala” din Bucureşti se lansa ”Faleze de nisip”, un film în regia lui Dan Piţa, cu un scenariu scris de Bujor Nedelcovici după romanul ”Zile de nisip” apărut în 1979 şi recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Trei zile mai târziu, filmul era scos din cinematografe şi interzis.
”Faleze de nisip” are în centru un om care suferă patologic de nevoia de a avea dreptate, exploatează lumea din perspectiva unui sistem care se voia intangibil. Doctorul Cristea acuză de furt un tânăr muncitor. Nici el, nici sistemul nu admit că ar putea să greşească. Medicul, trecut de prima tinereţe, îşi exploatează conştiinţa şi găseşte acolo convingerea că presupusul hoţ e tânăr, deci e vinovat.
Muzica filmului este semnată de compozitorul Adrian Enescu, costumele au fost realizate de Doina Levintza, imaginea şi montajul poartă semnătura Cristinei Ionescu şi a lui Vlad Păunescu. Filmul îi are în rolurile principale pe Gheorghe Visu, Carmen Galin, Victor Rebengiuc, Valentin Uritescu, Mircea Anghelescu şi Marin Moraru. Scenografia îi aparţine lui Călin Papură.
Evenimentul de la MNLR este realizat cu sprijinul CNC şi al Arhivei Naţionale de Film.
Regizorul Dan Piţa a debutat cu pelicula „Apa ca un bivol negru“ (1971), un documentar despre inundaţiile catastrofale din 1970, realizat împreună cu Mircea Veroiu, Iosif Demian, Dinu Tănase şi Stere Gulea. Filmele sale de dinainte de Revoluţie au deranjat mereu autorităţile comuniste şi au fost supuse cenzurii. Printre acestea se numără „Faleze de nisip“ (1982), „Concurs“ (1982) sau „Dreptate în lanţuri“ (1983).
Bujor Nedelcovici debutează în 1970 cu romanul ”Ultimii”, colaborează la mai multe reviste și ziare și publică romanele: ”Fără vâsle”, ”Noaptea”, ”Grădina Icoanei”, ”Zile de nisip”, ”Somnul Vameșului”. În 1987 părăsește România și cere azil politic în Franța. În 1992 primește Premiul Academiei Româno-Americane de Artă și Știință pentru romanul ”Al doilea mesager”, care este adaptat pentru film în 1995, sub titlul ”Somnul Insulei” (regia Mircea Veroiu).
