„Pluto”, premiera lunii noiembrie la unteatru. O ciocnire între lumi şi personaje obligate să înoate împotriva curentului.
Ianuarie. Wisconsin. Frank şi Ema îşi duc traiul monoton în micuţa lor fermă pierdută într-un ocean de gheaţă şi zăpadă. Liniştea le este tulburată în momentul în care un vechi prieten de-al lui Frank vine să stea pentru câteva zile în casa lor. Un ciudat comis voiajor îi urmează la scurt timp, iar viaţa lor nu va mai fi niciodată la fel.
Acesta este sinopsis-ul spectacolului „Pluto” de Sam Shepard, premiera lunii noiembrie la unteatru. Evenimentul are loc joi, 15 noiembrie, de la ora 20:00. Spectacolul este regizat de Cristian Balint, după un text tradus şi adaptat tot de el. Scenografia şi grafica afişului au fost concepute de Tudor Prodan, iar din distribuţie fac parte Bogdan Nechifor, Irina Antonie, Liviu Romanescu şi Cristian Balint.
Întrebat care este motivaţia de a pune în aplicare acest proiect, regizorul Cristian Balint spune: „Am ales Pluto pentru că îmi plac ciocnirile între lumi şi personajele care sunt silite să înoate contra curentului.”
Cu o carieră de peste jumătate de secol, autorul Sam Shepard a fost un actor, dramaturg, scenarist şi regizor american, laureat al numeroase premii şi distincţii, dintre care cel mai important, primit de Shepard în 1979, a fost Premiul Pulitzer pentru dramă, pentru piesa sa „Buried Child”. Piesele lui Shepard sunt cunoscute pentru elementele lor sumbre, poetice, suprarealiste, comedia neagră şi personajele dezrădăcinate, care trăiesc la marginea societăţii.
„Pluto” se înscrie în aceste coordonate. Pluto este zeul lumii de dincolo şi rădăcina cuvântului plutoniu. Este un element chimic care se regăseşte în cantităţi mici în natură, dar este fabricat în reactoare nucleare şi este utilizat drept combustibil şi explozibil în armele de fisiune nucleară. Sam Shepard a intrat în producţie cu textul său cu puţin timp înainte de alegerile din SUA din 2004. Textul este gândit ca o satiră la adresa partidului republican, a administraţiei care ocoleşte adevărul sau care minte direct, şi chiar la adresa idilicului din regiunea Midwestern.
Însă spectacolul propune câteva teme relevante pentru societatea contemporană în România: dezintegrarea accelerată a dreptului la viaţă privată, patriotismul grosolan şi atitudinea egoistă şi obtuză a administraţiei faţă de pericolele generate de energia şi armele nucleare sau de negarea drepturilor civile şi a vieţii private.
