“Şase lecţii de dans în şase săptămâni” de Richard Alfieri, cu Victoria Cociaş şi George Constantinescu, în premieră, la Teatrul de Artă Bucureşti
Seria de surprize ale toamnei continuă, la Teatrul de Artă Bucureşti. Finalul lunii octombrie şi începutul lunii noiembrie aduc un spectacol altfel, cu o distribuţie încântătoare, o regie proaspătă şi o coregrafie originală. Spectacolul “Şase lecţii de dans în şase săptămâni” de Richard Alfieri va avea avanpremiera miercuri, 31 octombrie şi vineri, 2 noiembrie, orele 19.15, în sala cu fotolii roşii din strada Sfântul Ştefan nr. 21.
Spectacolul îi are în distribuţie pe actorii Victoria Cociaş şi George Constantinescu.
Regia poartă semnătura Laviniei Jemna Oltenau, scenografia îi aparţine lui Romulus Boicu, iar coregrafia este semnată de Mihai Petre. Spectacolul este realizat cu sprijinul Academiei de Dans Mihai Petre.
Lily Harrison, văduva unui preot baptist, îşi angajează un profesor de dans, la domiciliu, pe Michael Minetti. Între Lily şi Michael sar scântei de la prima întâlnire. Se mint, se agresează şi se ironizeză reciproc, dar de-a lungul celor şase săptămâni, în timpul lecţiilor de dans, Lily şi Michael – amândoi, cu mult umor, temperament şi sensibilitate – ajung să se cunoască, să se respecte şi să-şi îmbogăţească viaţa cu o mare şi frumoasă prietenie.
Piesa este o comedie bine scrisă, cu un dialog alert şi plin de haz, dar şi cu momente duioase, surprize şi răsturnări de situaţii, muzică şi dans.
Premiera absolută a piesei „Six Dance Lessons in Six Weeks” a avut loc la Geffen Playhouse, în Los Angeles, apoi spectacolul s-a mutat pe Broadway. Între timp, s-a jucat cu succes în peste 24 de ţări. Richard Alfieri (n. 1948) – scriitor, dramaturg, scenarist şi actor american, a câştigat de două ori premiul Writers Guild Award şi a fost nominalizat pentru Emmy Award.
“Am văzut “Şase lecţii de dans în şase săptămâni” acum 20 de ani, într-un mic teatru, la Bonn, în Germania (şi azi mai e în repertoriu) şi mi-a mers la suflet. Acţiunea se petrece în Florida anilor ’80, plină de prejudecăţi şi nedreptăţi sociale. În America s-au schimbat multe de atunci, dar iată, azi, în jurul nostru, ne ciocnim de aceleaşi probleme: bigotismul, lipsa de comunicare în familii, discriminarea acelora cu orientări sexuale diferite, singurătatea la bătrâneţe, lipsa unor prieteni de suflet, la nevoie… Farmecul acestei piese este că atinge toate aceste elemente sensibile, fără să intre în patetism, păstrând constant şi bine echilibrat limbajul de comedie. Iar dansul devine o metaforă a apropierii între oameni. Cum descrie Michael, în piesă, foxtrot-ul: “…un paravan în spatele căruia puteai să-ţi lipeşti, liniştit, pântecele de persoana dorită, fără să fii arestat”. (Lavina Jemna Oltenau).
