Fabrica de Pensule continuă stagiunea de spectacole din acest an
Susţinând gândirea critică, producţia unui discurs conectat la tendinţele artistice regionale, internaţionale şi dezvoltarea profesională a artiştilor, programul de spectacole include o diversitate cât mai mare de tipuri de producţii, abordări artistice ale tematicilor propuse, cu o puternică componentă socială, politică şi critică.
Publicul clujean are ocazia de a viziona spectacole reprezentative produse de companii independente din Europa de Est şi de a cunoaşte artişti tineri care vin din medii diferite, dar şi artişti consacraţi care sunt relevanţi pentru scena contemporană de artele spectacolului.
Unul dintre spectacolele importante prezentate anul acesta la Fabrica de Pensule, parte din proiectul “East by East – o perspectivă performativă“, este Recviem pentru Europa - un spectacol cu un titlu ce anunţă un verdict sumbru dar care îşi doreşte înainte de toate să ne provoace să vedem mai multe nuanţe în momente în care ţi se cere să fii de o parte sau de alta. Pornind de la realitatea curentă din Republica Moldova, echipa Teatrului Spălătorie din Chişinău crează un spectacol în care omul de rând, muncitorul încă rămas în ţară, devine personaj principal.
The victory day / Den’ Pobedy / Ziua biruinţei este un performance care (re)pune în discuţie ideea de revoluţie şi caracterul performativ al acesteia. Sunt oare revoluţiile posibile şi eficiente astăzi, când teatralitatea lor pare să fi devenit o miză mult mai importantă şi mai atrăgătoare decât scopul în sine?
Un alt spectacol prezentat în cadrul proiectului “East by East – o perspectivă performativă“ este În numele Tatălui, o poveste despre oameni şi vieţile lor personale, despre cum un mediu religios interferează cu viaţa intimă, socială sau profesională – un subiect de acută actualitate în societatea românească de azi, caracterizată de o covârşitoare majoritate declarată religios-practicantă, dar şi cu un segment ateu aparţinând cu precădere generaţiei tinere urbane.
„Premiera Corp Urban, creată de regizoarea Catinca Drăgănescu pe baza unor poveşti reale ficţionalizate, este un pseudo-concert performativ care identifică în patru naraţiuni (mai degrabă cînturi decît cîntări, în sensul de diviziuni ale unui poem epic, poveştile prezentate fiind parte din epopeea de sute de ani de discriminare a romilor) o serie de stigmatizări – de gen, vîrstă, boală etc. – care sînt motivate, favorizate sau amplificate de apartenenţa la rasă. Discriminarea-cadru, cea care vizează etnia, funcţionează astfel ca model primar în interiorul căruia există premisele, precum sărăcia sistemică şi lipsa educaţiei, care generează alte tipuri de marginalizare.” (Oana Stoica. Corpuri care nu. În: Dilema veche, nr. 739).
