O experienţă inspirată de Salvador Dali, creată de Vasile Troian – O expoziţie cu memorie, produsă în şi din memorie
Până la 28 octombrie, Muzeul de Artă Contemporană din Sibiu găzduieşte expoziţia “Persistenţa Memoriei” semnată de Vasile Troian.
Vasile Troian este artist plastic temerar al explorărilor artistice. Îşi desfăşoară activitatea atât la New York cât şi în Bucureşti. Absolvent al Universităţii de Arte Plastice din Iaşi, promoţia 1987, ca şef de promoţie, activitatea lui profesională s-a desfăşurat sub impulsul deschiderii date de anii ‘90. Până să se stabilească la New York a călătorit în Europa pentru a cunoaşte graniţele fenomenului artistic de dinainte de mileniul trei.
Despre Memorie. Ce este? Un automatism, unul psihic. Informaţia este codificată, stocată, recuperată… aceştia sunt paşii prin care fiinţa noastră dobândeşte continuitatea identităţii în timp. Fără dimensiunea mnezică am trăi doar prezentul clipei, ne-am bloca într-o buclă de încercări şi erori.
Salvador Dali, atunci când a finalizat capodopera Persistenţa Memoriei a decis: „Va trebui într-o zi sa îmi întorc propriile ceasuri moi pentru ca acestea să îmi arate ora memoriei absolute, care este ora adevărată şi profetică”.
Persistenţa? Suntem într-un muzeu … persistenţa este ca o mantră pentru noi … dar când vine vorba de cea a memoriei spirituale? Mai întrebăm oare vreun expert conservator?
Vasile Troian a înţeles capcanele silogismului lui Dali. A creat un ciclu de lucrări ce demonstrează cum memoria nu este un mecanism de conservare eficient: în timp aceasta sintetizează şi alterează fidelitatea experienţelor. Aşa se nasc amintirile. Pe pânzele lui Troian acestea sunt teme ilustrate de contururi, forme, culori şi texturi pe când, în noi, devin relicve ce le-a abandonat timpul în trecerea sa peste noi sau abandonate de noi înşine când trecem buimaci prin timp.
Dimensiunile semnificative ale lucrărilor pe pânză, culoarea de ulei păstoasă, pusă în tuşe structurale, inoculează senzaţia unui câmp tactil, mâinile ne vor tresării vrând să afle cum se simte culoarea, retina îşi va electriza receptorii vrând să simtă textura culorii. În acel moment vom şti că fiecare particulă din noi are memorie proprie şi vom pleca să o căutăm pe cea a sufletului.
