Primul Război Mondial reflectat în colecţia de artă a Muzeului Naţional Brukenthal
Colecţia Muzeului Naţional Brukenthal cuprinde diferite categorii de lucrări de artă referitoare la Primul Război Mondial (tablouri, grafică şi sculptură), datorate mai ales unor artişti transilvăneni (Sava Albescu, Margarete Depner, Hans Eder, Ernst Graeser, Ludwig Hesshaimer, Aurel Popp, Walter Rudolf Widmann, Karl Ziegler) sau originari din alte regiuni ale Imperiului Austro-Ungar (Hans Mauer, Albin Egger-Lienz, Végh Jenő).
Nu există lucrări ale unor artişti din afara acestui spaţiu cultural şi geopolitic. Lucrările lui Sava Albescu, român transilvănean voluntar în armata română, sunt singurele datorate unui artist dintr-o armată a Antantei. Exceptând lucrările Margaretei Depner (implicată în organizarea voluntariatului pentru bucătăria spitalului militar din Sibiu), ele provin de la combatanţi, dintre care doar despre patru se cunoaşte că au reuşit să dobândească mult râvnitul statut oficial de artist de război, ataşat unei unităţi militare (Sava Albescu, Albin Egger-Lienz şi Hans Mauer) sau comandamentului presei de front (Ludwig Hesshaimer). Alţi doi artişti (Walter Rudolf Widmann şi Aurel Popp) au trecut şi prin experienţa prizonieratului în Rusia.
Abordarea durelor realităţi cotidiene ale frontului, în special a tot mai evidentei industrializări a distrugerii şi a morţii, variază de la aceea a unei arte oficiale atât de realiste, încât pare aproape complet lipsită (în pofida unor titluri mobilizatoare) de obişnuitele exagerări patriotarde ale propagandei, până la abordări cu un puternic caracter personal a aspectelor celor mai sordide, în general trecute sub tăcere în arta oficială şi, mai ales, la virulentul manifest antirăzboinic alegoric, de inspiraţie expresionistă. Din punct de vedere tematic, marea majoritate a lucrărilor din colecţia muzelui (şi, totodată, cele mai valoroase din punct de vedere artistic) nu oglindesc discursul oficial al vremii sau frecventa sa percepţie patriotardă şi festivistă de mai târziu, ci constituie expresia angoaselor, a traumelor psihice pricinuite de implicarea personală a artiştilor în conflictul mondial. Datorită riscului presupus în timpul războiului de lucrările cu caracter de manifest antirăzboinic, acestea datează abia din primii ani de după război şi dobândesc, astfel, o semnificaţie cathartică. Este vorba, în special (şi într-un ciudat contrast cu evoluţia ulterioară a artistului), de albumul lui Ludwig Hesshaimer („Der Weltkrieg. Ein Totentanz”, Wien/Leipzig, 1921), care resemnifică în acest context motivul dansului macabru, specific percepţiei tradiţionale a războiului în conştiinţa populară săsească, dar şi în folclorul muzical militar german din acea vreme, în special celui care circula printre trupele din Flandra. Acumulat practic după 1918, acest fond de lucrări de artă respinge eroizarea morţii, falsitatea festivistă a discursului oficial despre Marele Război şi aduce în atenţie, ca pe un memento, suferinţa umană provocată de urmărirea implacabilă, adesea chiar iraţională, a obiectivelor politico-militare a statelor implicate, într-o deşartă nădejde a unei noi ordini, a unei păci considerate durabile doar prin presupusul refuz colectiv al posibilităţii repetării acestor orori.
Expoziţia va putea fi vizitată până la 1 iulie a. c. (R.N.)
