Angajare de clovn la Naţionalul clujean
Teatrul Naţional Cluj-Napoca vă invită la premiera Angajare de clovn de Matei Vişniec, care va avea loc în Studioul „Euphorion“, miercuri 25 aprilie, de la ora 19:00. Regia şi scenografia sunt semnate de Sorin Misirianţu, care interpretează şi unul dintre cele trei roluri de clovn, alături de Ovidiu Crişan şi Ioan Isaiu.
Cele trei personaje, Niccolo, Filippo şi Peppino, create cu fineţe şi umor de mult îndrăgitul nostru autor dramatic Matei Vişniec, trezesc în spectator cele mai diverse şi profunde sentimente. Partituri scenice grele, aceste roluri sunt o provocare pentru orice actor ajuns la maturitate. .
Laureată cu Premiul pentru cea mai bună piesă a anului la Galele UNITER din 1991, farsa tragică Angajare de clovn a fost montată cu mare succes pe numeroase scene din ţară şi din străinătate. Criticul Laura Pavel cataloghează Angajare de clovn drept un „text simptomatic pentru dramaturgia post-absurdă în care stridenţele avangardiste ale teatrului anilor’60 sunt trecute prin filtrul unei ironii îndulcite cu accente lirice”.
Nicollo, Filippo şi Peppino sunt persoane anonime, interşanjabile. Ei pot să fie, de fapt, oricine. Inactivi în aşteptarea lor, ei se află suspendaţi într-un timp incert. Se tachinează, sunt sarcastici, invidioşi, ingenui, manifestînd un amestec bizar de copilărie crudă şi tandreţe iubitoare. Bufonadele lor sunt, într-un fel, nişte parabole ale morţii, dar, totodată, un bun prilej de etalare a „cunoştinţelor“ dobândite de-a lungul unei îndelungate cariere. Nu sunt esenţial răi, ci alienaţi de o societate care le dă senzaţia că nu mai are nevoie de ei: o temă, parcă, mai actuală ca niciodată.
Atent exploatat în spectacol, acest conflict stă la baza tuturor acţiunilor fizice ale interpreţilor. Aceste personaje „ne pot reprezenta pe oricare dintre noi, indiferent de vârstă, sex sau profesie”. Montarea „suferă“ de o energie debordantă, de un comic autentic obţinut din subtilul melanj al dramatismului celui mai profund cu umorul sclipitor.
Sorin Misirianţu, regizorul acestei înscenări şi interpretul lui Peppino, mărturiseşte că este „un spectacol despre disperare, claustrare, despre intoleranţă, despre terapie cu îngeri căzuţi a unor personaje ce păşesc spre senectute. Cel mai puternic sentiment – frica – uneşte cele trei personaje; frica de a rata, de a nu mai fi în centrul atenţiei, de a îmbătrâni, de a muri. Dorinţa celor trei clovni de a mai aparţine prezentului e un cântec de lebădă amânat. Încercarea lor de a se angaja e de fapt dorinţa de a fi în armonie cu Universul. Ei ajung să se descopere pe ei înşişi şi să-şi descopere potenţialul, un potenţial pe care-l credeau apus“. (R.N.)
