Kazuo Hara şi Sachiko Kobayashi, invitaţii speciali ai One World Romania 2018
Unul dintre evenimentele speciale ale celei de-a 11-a ediţii a Festivalului Internaţional de Documentar şi Drepturile Omului One World Romania este programul retrospectiv dedicat regizorului Kazuo Hara şi producătoarei Sachiko Kobayashi. Cei doi vor fi prezenţi la Bucureşti în perioada 16-21 martie, vor discuta cu publicul după toate proiecţiile filmelor, iar luni, 19 martie vor susţine un Masterclass la ARCUB, începând cu ora 20:30.
Kazuo Hara este cel mai apreciat regizor de documentare al Japoniei. Cu o carieră întinsă pe aproape cinci decenii, în care a realizat cinci lungmetraje, cineastul a colaborat întreaga viaţă cu Sachiko Kobayashi, care a produs toate filmele acestuia, patru dintre ele făcând parte din programul retrospectivei organizate în cadrul One World Romania, ediţia din 2018.
“Dezastrul din Sennan” – premieră europeană la One World Romania 2018
Cel mai recent documentar al cuplului Kazuo Hara – Sachiko Kobayashi, “Dezastrul din Sennan” va avea premiera europeană în martie la One World Romania. Este primul documentar realizat de cei doi în ultimii 20 de ani, a fost deja proiectat în cadrul festivalurilor de la Busan, Yamagata şi la Tokio Filmex IFF, iar în martie are premiera şi în cinematografele din Japonia.
Timp de opt ani a urmărit Kazuo Hara lupta în justiţie, cu guvernul japonez, a zeci de foşti lucrători în carierele de azbest din micul orăşel Sennan. Ei sunt supravieţuitorii bolilor specifice – azbestoză, cancer pulmonar – de care au suferit sau suferă majoritatea celor care au trecut prin condiţiile de muncă respective, neştiind la ce pericole sunt expuşi. Într-un stil neşlefuit – ca viaţa însăşi -, documentarul trasează mai întâi portretele individuale ale tuturor acestor oameni, trecuţi de a doua tinereţe şi nevoiţi să se confrunte cu tot felul de dureri insuportabile. Dincolo de cazul specific al acestui grup de oameni care îşi caută dreptatea în această lume, laitmotivele recurente ale filmului sunt suferinţele cauzate de boală şi moartea.
“La revedere, PC”, “Erotism privat extrem: cântec de dragoste 1974” şi “Armata goală a împăratului mărşăluieşte în continuare”
În secţiunea dedicată celor doi cineaşti se adaugă trei alte documentare faimoase, “La revedere, PC”, “Erotism privat extrem: cântec de dragoste 1974” şi “Armata goală a împăratului mărşăluieşte în continuare” (film clasat pe poziţia a 23-a în clasamentul celor mai bune documentare din toate timpurile, publicat în ianuarie 2017, de BFI).
Filmele cuplului Hara – Kobayashi se remarcă prin preocuparea de a oferi o voce oamenilor ieşiţi din comun, uneori excentrici, capabili să împingă peste limitele acceptabilului social dorinţa lor de a face dreptate. De asemenea, sunt recunoscute pentru voluptatea cu care sfidează tabuuri culturale, provocând nu de puţine ori discuţii aprinse despre (i)moralitate şi despre raportarea “corectă” la personaje. Şi mai au un punct comun: preocuparea pentru revelarea intimităţii, în moduri de multe ori brutale şi, deci, şocante.
La revedere, PC (Japonia, 1972)
Multe tabuuri sunt complet distruse de filmul de debut al cuplului Hara-Kobayashi, un tur de forţă al direct cinema-ului şi al reprezentării intimităţii. Ca de obicei în cadrul operei celor doi, apropierea “extremă” de protagonişti – bolnavi de paralizie cerebrală – e forţată printr-o serie de scene care implică o intrare lipsită de pudoare în universul lor intim. Dincolo de faptul că documentarul le oferă o voce, le creează contextul şi pentru o expunere intensă a celor mai personale trăiri şi gânduri – de la revelarea experienţelor sexuale, a problemelor de cuplu şi până la chestionarea unor probleme pe care oamenii şi le adresează de multe ori.
Erotism privat extrem: cântec de dragoste 1974 (Japonia, 1974)
În acest film celebru, Kazuo Hara şi Sachiko Kobayashi, care avea să-i devină soţie şi să-i producă toate documentarele ulterioare, o vizitează pe Miyuki, fosta iubită a regizorului, pe insula Okinawa. Rezultatul e o nebunie, în care tabu social după tabu social sunt distruse, conceptul de “privat” fiind zdruncinat până la pierderea sensului. Scene rareori expuse anterior în cinema – precum filmarea unei naşteri, filmarea, la persoana I, a unei partide de sex, homosexualitatea feminină etc. – sunt prezente în abundenţă, erupând cu violenţa specifică intimităţii intense şi creând în jurul documentarului o aură de “film de scandal”.
Armata goală a împăratului mărşăluieşte în continuare (Japonia, 1987)
Rareori o luptă pentru dreptate a fost purtată cu îndârjirea pe care o manifestă Kenzo Okuzaki, în acest documentar legendar. Activist şi veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, el doreşte să scoată la lumină adevărul despre atrocităţile comise de soldaţii japonezi în timpul acestuia, cu scopul final de a demonstra că împăratul Hirohito a fost principalul responsabil pentru toate nenorocirile întâmplate poporului japonez. Se confruntă, însă, cu un fenomen larg răspândit în societatea japoneză de după război, şi anume cu refuzul obstinat al tuturor de a vorbi despre trecut. (R.N.)
