Programul pornește de la March de Johann Schrammel, în aranjament de Marin Cazacu, și continuă cu Carmen Suite de Georges Bizet, Oblivion și Libertango de Astor Piazzolla și Can-Can de Jacques Offenbach. Publicul va asculta și aranjamente după Viva la Vida (Coldplay), Conquest of Paradise (Vangelis) și muzica lui Hans Zimmer din Pirates of the Caribbean, precum și trei lucrări semnate de Radu Sinaci: Romanian Folk Suite, Homage to Mozart și Romanian-Style Bacchanals. Aranjamentele aparțin lui Marin Cazacu, Valter Dešpalj, Werner Thomas-Mifune, Mladen Spasinovici, Florin Burlacu și Diana Marian.

„Programul pornește de la un marș vienez și ajunge la Hans Zimmer, în aranjamente scrise pentru violoncele. La București, îl cântăm la capătul unui turneu care ne-a dus prin țară de la Constanța la Deva”, spune violoncelistul Marin Cazacu.

Ediția a opta a trecut până acum prin șapte localități. Ansamblul a deschis-o cu o avanpremieră la Sinaia, pe 21 august, în Festivalul „Enescu și muzica lumii”. Turneul național a început pe 27 septembrie la Constanța și a continuat la Râmnicu Vâlcea (28 septembrie), Iași (5 octombrie), Bistrița (10 octombrie), Gilău (11 octombrie, în Festivalul „Toamna Muzicală Clujeană”) și Deva (18 octombrie).

Ediția din acest an este dedicată violoncelistului Marin Cazacu, care a împlinit 70 de ani pe 30 septembrie. Marin Cazacu este inițiatorul ansamblului, profesor universitar la Universitatea Națională de Muzică din București și directorul Filarmonicii „George Enescu”. Violoncellissimo s-a format din actuali și foști studenți ai săi și a susținut primul turneu național în 2019.

În cei opt ani de turneu, ansamblul a cântat la Sala UNESCO din Paris, la Expo 2020 Dubai și la Expo 2025 Osaka, precum și la Madrid, Barcelona, Bruxelles, Washington și Praga.

Seria ediției din 2026 continuă după București cu un concert la Roma, la Palazzo Barberini, pe 23 noiembrie, dedicat Zilei Naționale a României. Concertul de la Roma continuă prezența ansamblului în Europa și extinde turneul dincolo de granițele țării.

Acompaniat de bandul său, Fuego propune un spectacol de două ore, în care colindele tradiționale și cântecele de Crăciun se întrepătrund cu melodii noi și momente de umor.

Pentru publicul care îi asociază vocea cu apropierea sărbătorilor, „Glas de colindă” este o invitație de a regăsi Crăciunul tradițional. Concertul aduce în prim-plan bucuria de a fi împreună și emoția unor teme care capătă o rezonanță aparte în această perioadă, precum dragostea pentru părinți, dorul de cei apropiați și întoarcerea acasă.

Programul reunește o parte dintre cele mai îndrăgite melodii ale artistului, colinde tradiționale și piese noi, pregătite special pentru publicul din această iarnă. Nu va lipsi nici „Bradul”, iar acompaniamentul bandului și orchestrațiile vor întregi atmosfera de sărbătoare, alături de surprize muzicale și momente de emoție.

În acest an, tradiția concertelor din decembrie are și un sens aniversar. „Glas de colindă” îi invită pe cei care îndrăgesc muzica lui Fuego să petreacă împreună o seară dedicată Crăciunului, muzicii și amintirilor pe care le trezesc.

Itinerariul turneului: 4 decembrie, ora 19:00 – Ploiești, Casa de Cultură a Sindicatelor; 7 decembrie, ora 19:00 – Timișoara, Opera Națională Română; 8 decembrie, ora 19:00 – Târgu Mureș, Palatul Culturii; 13 decembrie, ora 20:00 – Craiova, Teatrul Național „Marin Sorescu”; 27 decembrie, ora 19:00 – Constanța, Casa de Cultură a Sindicatelor.

Expoziția încheie doi ani de bogată activitate transnațională dedicată documentării patrimoniului cultural asociat măștilor rituale, incluzând studiul etnografic, de antropologie vizuală și valorificarea meșteșugului măștilor, ca parte a proiectului european MASKS – „Unveiling the Arts and Works Behind the Masks.” Cofinanțat prin programul Erasmus+, acesta a adus împreună 12 organizații din Spania, Italia, Portugalia, MNȚR fiind partener din România alături de Universitatea București și Institutul de Folclor al Academiei Române din Cluj.

În spațiile culturale documentate în proiect, meșteșugul confecționării măștii, precum și alte meșteșuguri asociate pierd teren, numărul mascagiilor scăzând în fiecare an. Expoziția se constituie ca o reacție la această pierdere, propunând o privire reînnoită și comparativă asupra acestor meșteșuguri mai puțin știute în țară, însă recunoscute și valorizate în țările partenere. Îi aduce în fața publicului local și internațional pe câțiva dintre purtătorii acestor cunoștințe și abilități, punând spații culturale și vârste în dialog.

Măștile, între ritual și inovație. Parte a patrimoniului viu din cele patru țări partenere, măștile apar în contexte religioase și laice, festive și performative, unde configurează sau chiar răstoarnă, temporar, roluri sociale, corporale și identitare. În spațiul românesc, le întâlnim azi atât la comunități de români, cât și la minorități, cu precădere în momente de trecere sau de reînnoire a timpului: în ciclul sărbătorilor de iarnă (de la Crăciun, la Anul Nou și până la Bobotează – Capre, Turci, Urși, Draci, Moșnegi, Miri, personaje cu fală din sat sau de la televizor și multe altele), de Lăsatul Secului (Cuci, Fârșanc) și primăvara (Păpălugăre sau Sângeorzi), precum și izolat în personajul Mutului din obiceiul Călușului (asociat Rusaliilor) sau în legătură cu breslele (Fuga Lolelor). În trecut, făceau parte din ceremonialuri de trecere (Chipărușul, la înmormântare, în Vrancea).

Teza expoziției subliniază capacitatea măștilor de a se reinventa: de la reapropierea funcțiilor tradiționale, recuperări, reimaginări ale momentelor rituale până la inovații în tehnici, instrumentar și materiale, procese de patrimonializare și adaptări ce aparțin paradigmei tradițiilor creative. De la meșteșug tradițional spre industrii creative, lumile măștilor sunt mai vibrante ca oricând.

Ce poate descoperi publicul. În sala Noua Galerie, măștile nu sunt obiecte statice, ci agenți culturali vii, purtători ai memoriei colective, care vorbesc până azi despre reprezentări ale identității și alterității.

Vizitatorii vor putea parcurge traseul câtorva măști în și dincolo de granițe, așa cum au fost documentate de echipele multinaționale implicate: pornind din contextele lor locale, comunitare și rurale, către spații urbane, noi audiențe internaționale, mediul online și piețele creative spre care se îndreaptă.

Expoziția urmează liniile (dis)continuității transmiterii intergeneraționale, precum și transformările contemporane: noi tehnici, materiale, forme de profesionalizare și antreprenoriat cultural.

În dialog cu creații ale unor mascagii cunoscuți din România, Italia, Spania și Portugalia stau măștile create de studenții de la Universitatea București în ucenicatul care a avut loc în atelierele unor meșteri internaționali, ca parte a mobilităților susținute de proiect.

Un spațiu dedicat din expoziție aduce un omagiu celor 120 de ani de la înființarea Muzeului Național al Țăranului Român, făcând publice materiale din Arhiva de Imagine a MNȚR: cercetări de teren realizate de prima echipă în primii ani de la refacerea Muzeului, precum și una dintre primele expoziții ale Muzeului în anii 1990.

Două spații interactive invită la creație pe toată perioada expoziției: fiecare vizitator/oare e îndemnat/ă să contribuie la construcția colectivă din „mascatelier deschis”, precum și în laboratorul unde se imaginează „viitoruri pentru măști”.

Mai departe, expoziția va fi activată de un program bogat de acțiuni: atelier de povești cu măști, eveniment de deschidere oficială,  lansarea unui volum dedicat proiectului, alături de tururi ghidate.