Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți / credidam-english-version
AFIS_SIBIU_80X60_print

Paradisul pierdut la Muzeul de Artă Contemporană din Sibiu

Până la 29 septembrie, Muzeul de Artă Contemporană din Sibiu găzduieşte expoziţia Paradisul pierdut, semnată de artiştii Ioana Antoniu, Elian, Andor Komives, Radu Pulbere, Radu Şerban. Curatori: Robert Strebeli şi Radu Pulbere.

Lucrările din expoziţia Paradisul pierdut, găzduită de Muzeul Naţional Brukenthal în Muzeul de Artă Contemporană din Sibiu, aparţin artiştilor Ioana Antoniu, Elian, Andor Komives, Radu Pulbere şi Radu Şerban, un grup care expune din 2017 sub numele generic Platforma, continuând un şir de expoziţii în ţară şi străinătate intitulate Esenţial ludic, Post Utopia sau High Light.

Aflaţi într-o etapă de creaţie care urmează unor consistente experimente şi rafinări conceptuale şi stilistice, autorii propun publicului o selecţie de lucrări recente, reunite sub un generic problematic care relevă discursuri diverse şi complementare. Din perspectiva titlului, asocierea operelor interoghează secvenţa de creaţie în care se află autorii acestora.

Atât într-un sens mai înalt, determinant, ideal, simbolic, cât şi prin contribuţia elementelor care particularizează şi creează corespondenţe în operele celor cinci artişti, o reflecţie asupra operelor din perspectiva unui asemenea titlu generic, reprezintă pentru public un mod incitant de acces la acestea.

Paradisul este în general o proiecţie utopică pe care fiecare şi-o imaginează mai mult sau mai puţin convenţional. El este în general o promisiune, uneori o realitate augmentată iar alteori rezultat al unor proiecţii onirice sau ale unor episoade de reverie, un tărâm ideal care tinde spre echilibru, calm, linişte şi perfecţiune.

Asemeni utopiei, paradisul este ideal, irealizabil, mai bun decât lumea reală şi nu poate fi transpus coerent în realitate, astfel că eventualele lui consecinţe practice sunt imposibile şi improbabile în această existenţă. În căutarea unei consolări, fiecare dintre noi poartă în memorie o etapă din viaţă cum ar fi copilăria sau o altă perioadă precisă sau mai difuză, căreia îi asociază o dimensiune paradisiacă, ideală, exemplară, semnificativă, dezirabilă, mai bună, mai aproape de perfecţiune.

Din această perspectivă căutarea paradisului este şi despre pierdere. Pierderea unei stări, trecerea timpului, pierderea unor prieteni şi a celor dragi. Într-un asemenea orizont lumea era mai aproape de perfecţiune şi posibilităţile păreau infinite.

Artistul îşi stabileşte o legătură privilegiată şi mai durabilă cu tărâmul paradisului. Aceasta nu se manifestă doar în lumea abstractă a ideilor ci dobândeşte conotaţii mai practice, accesibile şi reflectate prin intermediul creaţiei. Ele îmbină dimensiunea proiectivă cu un complex de factori care facilitează sau limitează structurarea viziunii paradisiace.

Pentru artist, creaţia este ea însăşi o succesiune de viziuni paradisiace. Se întâmplă ca unii artişti să nu poată să urmeze sau să diversifice construcţia imaginii paradisului şi să se oprească să facă câte un mic picnic la marginea drumului. E mai confortabil. Ai timp să explorezi şi să-i atragi şi pe alţii în paradisul tău, relevându-l şi altora. Dacă mai rămâi aici, viziunea se destramă şi devine realitate, proprietatea şi semnătura ta, o tehnică, virtuozitate, arabesc.

Pentru alţi artişti căutarea paradisului e o călătorie continuă, de-a lungul căreia paradisurile se succed şi evoluează, uneori unele din celelalte sau alteori independent.

Utopia paradisiacă este de obicei o imagine a complexităţii dar şi a limitelor tale.

În creaţia artistică, paradisul şi opera de artă se ating uneori, întâmplător. Nu se pot trage prea multe concluzii din aceste întâlniri, sau în orice caz, nu concluzii de interes practic. Uneori, încercând să comunici ceva substanţial despre aceste întâlniri, le goleşti de conţinutul cel mai inefabil, pentru că privitorul le va interpreta oricum într-un mod diferit.

Paradisul ar trebui să fie ceea ce urmează după toate acestea. Din nefericire, unul din membrii grupului, Andor Komives s-a stins din viaţă acum puţin timp, lăsând în urma sa lucrări minunate şi un traseu creativ atât de promiţător şi valoros dar întrerupt în mod dramatic. Lui îi este dedicată această expoziţie.

AFIS_SIBIU_80X60_print

About Author

Connect with Me: